Laszlo Alexandru

 

LA CAPĂT DE DRUM



          Revista electronică E-Leonardo a apărut īn 2003 mai ales ca o reacţie de nemulţumire. Eram īn perioada cīnd, īn Romānia, se refăcea partidul-stat sub oblăduirea primului-ministru de-atunci şi toate se īntorceau sub controlul politic vigilent. Pīnă şi ultima victorie importantă obţinută īn decembrie ‘89, libertatea cuvīntului, risca să sfīrşească īn cenzura economică a presei tipărite, īn acapararea televiziunilor prin metoda finanţării de la stat, prin intermediul publicităţii plătite. Dar exprimarea pe internet n-a putut fi blocată.

          E-Leonardo a dobīndit, inevitabil, īnfăţişarea celor care au gīndit-o. A fost o revistă deschisă către diverse spaţii geografice, istorice şi culturale, cu o amplă paletă de tematici, prin intermediul diferitelor strategii de comunicare artistică şi al mai multor limbi străine. Cred că nu i-au lipsit tonul polemic, angajamentul īn realitatea cotidiană. Dacă stau să mă gīndesc, aproape toate iniţiativele mele s-au născut dintr-un imbold de nemulţumire, din dorinţa de-a demonstra că lucrurile nu stau bine īn făgaşul lor. Publicaţia pe care am coordonat-o de-a lungul acestor zece ani a fost structurată, inevitabil, după chipul şi asemănarea mea.

          Le mulţumesc celor 116 autori romāni şi străini, celor 15 traducători care m-au īnsoţit īn această aventură. Munca de voluntariat ne-a caracterizat permanent, căci nimeni n-a primit şi n-a plătit nici un ban pentru a publica sau a accesa revista E-Leonardo.

          Īntīlnire de literatură, muzică, pictură sau fotografie, īmpletire de poezie, proză, eseu, istorie, civism, polemică sau memorialistică, publicaţia noastră cred că a avut o factură unică īn peisajul cultural romānesc. Pentru momentul cīnd a apărut, ea a reprezentat oricum o iniţiativă de pionierat.

          Astăzi multe dintre motivele care i-au justificat existenţa nu se mai regăsesc. Fostul prim-ministru autoritar se află după gratii. Libertatea cuvīntului nu mai e – deocamdat㠖 periclitată īn Romānia. Mijloacele de expresie electronică au dobīndit o evoluţie tehnică pe care n-o mai putem concura prin entuziasmul personal. Ritmul frenetic al vieţii a dezvoltat site-urile revistelor şi ale ziarelor tipărite, a īnmulţit blogurile cu adnotări cotidiene. O revistă cu frecvenţă anuală şi fără posibilităţi de interacţiune rapidă cu cititorii ţine deja de trecutul venerabil.

          Mă bucur că revista E-Leonardo – lipsită de propulsia unei campanii publicitare şi menţinută doar de simpla ei existenţă pe internet – a avut, de-a lungul anilor, peste 33.000 de accesări din peste 40 de state ale lumii. Prin acest detaliu am dovedit că ne-am respectat promisiunea făcută la plecare: am ştiut să gīndim global şi să acţionăm local.

          Publicaţia va fi īn continuare accesibilă pe internet dar, ca orice arhivă, ea va reflecta de-acum doar trecutul. Scriitorii, publiciştii, traducătorii, cercetătorii, pictorii, sculptorii şi graficienii care ne-au dat o mīnă de ajutor īşi continuă drumul pe cont propriu. Iar cei care, īntre timp, s-au stins din viaţă rămīn totuşi prezenţi īn acest spaţiu virtual.

          Sīnt absolut convins, privind īn urmă, că am făcut o treabă bună. Dacă nu altceva, am justificat şi am pigmentat o galerie de existenţe.

(octombrie 2012)