Laszlo Alexandru

 

PAUL GOMA ĪN INSTANŢĂ

(ACTE DE LA PROCES)



 

 

 

Către

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

Bd. Unirii, nr. 37, sector 3, Bucureşti

SECŢIA A IV-A CIVILĂ

Dosarul Nr. 13596/299/2006

 

 

Subsemnatul LASZLO ALEXANDRU, domiciliat īn Cluj-Napoca, str. Micuş, nr. 1, ap. 87, jud. Cluj, C. Id. Seria KX, nr. 735133, īnaintez următoarea

 

ĪNTĪMPINARE

 

la Dosarul nr. 13596/299/2006, avīnd ca pīrīţi: Administraţia Prezidenţială, Andreescu Gabriel, Editura Polirom Iaşi, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din Romānia, Florian Alexandru, Gārbea Horia, Gheorghiu Mihai Dinu, Ioanid Radu, Laszlo Alexandru, Lefter Ion Bogdan, Manolescu Nicolae, Marian Boris, Mihăieş Mircea, Muşat Carmen, Oişteanu Andrei, Revista “22”, Fundaţia “Cultural 21”, Revista “Realitatea evreiască”, Fundaţia “Timpul”, Shafir Michael, Totok William, Vianu Ion, Wiesel Elie, Ziarul “Cotidianul”, īmpotriva lui Paul Goma, cu domiciliul ales la avocat Crāngariu Eugenia, īn Bucureşti, Calea Moşilor, nr. 90, ap. 3, sector 3, īn calitate de apelant-reclamant faţă de Sentinţa civilă nr. 15886/2.12.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti īn dosarul nr. 13596/299/2006.

Subsemnatul Laszlo Alexandru vă rog să respingeţi ca neīntemeiat apelul formulat de reclamantul Paul Goma. Vă solicit prin prezenta să menţineţi ca īntemeiată şi justificată Sentinţa civilă nr. 15886/2.12.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, īn dosarul nr. 13596/299/2006.

Īmi īntemeiez solicitarea pe următoarele motive.

A) Reclamantul Paul Goma, īn calitate de scriitor, s-a exprimat īn repetate rīnduri ostil la adresa minorităţii evreieşti din Romānia. Autorul a īncercat să atenueze şi să justifice măsurile dure, luate īn timpul celui de-al doilea război mondial de către aparatul de stat, la ordinul mareşalului Ion Antonescu, īmpotriva evreilor (măsuri constīnd īn discriminări sociale, deportări, execuţii sumare şi masacre). Scriitorul a folosit, īn lucrările sale, surse bibliografice parţiale, tendenţioase, şi le-a ignorat pe cele ce contraveneau intenţiilor sale de răstălmăcire a faptelor istorice. Paul Goma a ajuns chiar pīnă la contestarea făţişă, īn scris, a producerii Holocaustului din Romānia – faptă sancţionată, prin Ordonanţa de Guvern nr. 31/13 martie 2002, cu īnchisoare īntre 6 luni şi 5 ani: “Doar ştim, avem şi hīrtii[,] şi ţinere-de-minte: «Holocaustul romānesc» este o minciună, un fals, o escrocherie, o ticăloasă ameninţare («Punga sau viaţa!»)” (vezi vol. Săptămīna Roşie 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii, Bucureşti, Ed. Vremea XXI, 2004, p. 273). Alte numeroase exemple de distorsionare frapantă a realităţilor istorice, din partea lui Paul Goma, sīnt prezentate pe larg īn precedenta Īntīmpinare, pe care subsemnatul pīrīt Laszlo Alexandru am depus-o la dosarul procesului īn data de 17.05.2006.

B) Ca reacţie la afirmaţiile violent-nedrepte formulate īmpotriva evreilor de către Paul Goma, īn presa culturală din Romānia, īn unele cărţi ale sale, dar şi pe internet, o seamă de personalităţi culturale, scriitori şi publicişti şi-au exprimat disocierile, mai ales īn mediul publicistic. Totodată au fost formulate rezerve tangenţiale la ideile lui P. Goma şi īn tratatul ştiinţific elaborat de un amplu colectiv de experţi internaţionali, coordonaţi de Premiatul Nobel Elie Wiesel şi activīnd sub egida Preşedinţiei Romāniei (vezi Raport Final, redactat de Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului īn Romānia, Iaşi, Ed. Polirom, 2005, p. 380-381).

Trebuie subliniat aspectul că, dintre specialiştii care au contestat opiniile jignitoare formulate de Paul Goma la adresa minorităţii evreieşti din Romānia, nimeni n-a īncercat să-i restrīngă autorului dreptul la libertatea cuvīntului. Nimeni n-a intentat o acţiune īn justiţie, īmpotriva sa, deşi prevederile legale existente ar fi autorizat asemenea demersuri. Rezervele ştiinţifice formulate, īnsoţite de argumentaţia profesională aferentă, s-au limitat la sfera cuvīntului tipărit.

C) Īn replică la intervenţiile care se disociau de opiniile sale neştiinţifice, jignitoare şi tendenţioase, Paul Goma i-a chemat īn faţa instanţei pe contestatarii săi. Astfel s-a ajuns la obiectul acestui proces.

D) Īn acţiunea īnaintată Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Paul Goma solicita, īnainte de toate, restrīngerea libertăţilor de exprimare ale pīrīţilor (“obligarea pīrīţilor să īnceteze acţiunile prin care se aduce atingere dreptului meu la onoare şi reputaţie”, vezi p. 2) şi sancţionarea acestora pentru libertăţile de exprimare de care s-au folosit. Reclamantul pretindea, aşadar, ca prin sentinţa sa Judecătoria să īncalce prevederile Articolului 10, alin. 1 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, care prevede că: “Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere”.

E) Pentru sancţionarea pīrīţilor, reclamantul Paul Goma era ţinut să arate īn faţa instanţei următoarele elemente ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul suferit, legătura de cauzalitate īntre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia persoanei care a produs prejudiciul.

1) Fapta ilicită invocată de Paul Goma – criticile care i-au fost adresate de către pīrīţi, prin intermediul presei şi al cărţilor – este inexistentă, īntrucīt fapta aşa-zis imputată se īnscrie īn cadrul libertăţii de expresie, prevăzute explicit de Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale. Existenţa faptei ilicite n-a fost stabilită de vreo instanţă de judecată, ba dimpotrivă, legitimitatea criticilor ştiinţifice adresate de pīrīţi reclamantului e confirmată şi de pasaje din volumul Raport Final (ed. cit.), care a fost asumat de un prestigios colectiv de specialişti internaţionali.

2) Prejudiciul suferit este invocat de Paul Goma sub cīteva aspecte.

Scriitorul afirmă că, din cauza reproşurilor exprimate de pīrīţi la adresa lui, nu i se publică volumele īn Romānia: “Astfel cum se poate observa inclusiv din Bio-bibliografia autorului, depusă la dosarul cauzei, Paul Goma este un scriitor cu o recunoaştere internaţională foarte largă, a cărui operă a fost şi este publicată mai ales la edituri din străinătate” (vezi p. 5 a reclamaţiei). Tot acolo, el susţine c㠓Editurile din Romānia ezită să-l publice pe Paul Goma din cauza acuzaţiilor de antisemitism care i-au fost aduse pe nedrept”. Iar puţin mai īncolo: “este uşor de presupus că editurile din ţară vor ezita să publice un autor purtīnd un asemenea stigmat”. Īn realitate, după examinarea Bio-bibliografiei depuse de autor la dosar, se constată că īn perioada 1990-2005, Paul Goma a publicat īn Romānia circa 33 de cărţi (dintre care unele īn 2 sau 3 ediţii, la edituri diferite). Invocarea vreunui prejudiciu suferit īn această direcţie, din partea reclamantului, constituie un neadevăr flagrant.

Mai mult decīt atīt. De la data depunerii reclamaţiei la Judecătorie şi pīnă la data susţinerii apelului la Tribunal, cīnd se prezumă că prestigiul scriitorului s-ar fi aflat īntr-o acută suferinţă, Editura Curtea Veche din Bucureşti a lansat, dimpotrivă, o prestigioasă serie de autor Paul Goma, unde i s-au tipărit cīteva cărţi inedite sau reeditări, după cum urmează:

·        Paul Goma, Infarct, 2008, ISBN: 978-973-669-662-6;

·        Paul Goma, Adameva, 2008, ISBN: 978-973-669-661-9;

·        Paul Goma, Gherla-Lăteşti, 2008, ISBN: 978-973-669-700-5;

·        Paul Goma, Roman intim, 2009, ISBN: 978-973-669-753-1.

Alte edituri i-au publicat fără obstacole Jurnalele actualizate, unde autorul īşi invectivează, fără jumătăţi de măsură, oponenţii pe care de altminteri i-a adus şi īn faţa instanţei. Iar lamentabilul său volum eseistic, de un flagrant antisemitism, Săptămīna Roşie 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii, a ajuns la un număr impresionant de reeditări, fiind expus īn vitrina unei librării centrale din Cluj-Napoca, īn cursul anului 2010.

Dar scriitorul invocă, īn acţiunea sa, şi o daună de natură spirituală, pe care i-ar fi adus-o criticile ştiinţifice: “un prejudiciu care-i lezează pīnă la ultimele resorturi nu numai reputaţia, imaginea publică, ci şi demnitatea de om” (vezi p. 24 a reclamaţiei). Paul Goma nu aduce dovezi palpabile, īn direcţia celor afirmate. Īn textul Apelului īnaintat acum Tribunalului Bucureşti, argumentaţia reclamantului se păstrează īn aceiaşi parametri generali: “Caracterizarea ca antisemit şi/sau negaţionist expune pe oricine desconsiderării, dispreţului şi oprobriului public, afectīndu-i īn mod grav prestigiul, onoarea şi imaginea publică”. Dacă reclamantul nu produce dovezi concrete, īn linia celor afirmate, īn schimb se lansează īn interogaţii retorice: “Cum poate să fie logic să se afirme că o persoană care a fost acuzată prin numeroase articole şi alte materiale denigratoare ale pīrīţilor că a comis asemenea infracţiuni nu a suferit nici un prejudiciu moral, nu i-au fost afectate īn vreun fel prestigiul, onoarea şi dreptul la imagine?”.

Trebuie arătat īnsă că, de la data depunerii reclamaţiei la Judecătorie şi pīnă la data apelului de la Tribunal, interval cīnd se presupune că imaginea autorului ar fi fost expusă oprobriului public, datorită īntemeiatelor critici ştiinţifice suferite, Paul Goma a fost, dimpotrivă, elogiat public īn mod oficial. Consiliul local al Municipiului Timişoara a decis, īn ianuarie 2007, să-i confere lui Paul Goma “Titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Timişoara”. Această hotărīre nu s-a bazat, cum tendenţios şi parţializant se arată īn Apelul reclamantului, doar pe “considerarea operei sale scriitoriceşti şi a luptei de peste patru decenii īmpotriva totalitarismului comunist”. Īn realitate, Referatul Primăriei Timişoara menţionează elogios teoriile neştiinţifice, insultătoare la adresa minorităţii evreieşti, cuprinse īn ultimele scrieri ale lui Paul Goma, şi īşi īntemeiază tocmai pe acestea răsplata: “Explicaţia autorului pentru fermitatea cu care regimul antonescian īi pedepsise pe evrei, după 22 iunie 1941, consta īn răzbunarea pentru faptele reprobabile din anul precedent [sic! – L.A.]. Totodată Paul Goma militează pentru asumarea responsabilităţii evreilor pentru crimele comise contra romānilor [sic! – L.A.] şi este contra distorsionării istoriei īn vederea inventării unui mit exclusiv al genocidului doar contra evreilor īn scopuri politice (de dominaţie) [sic! – L.A.], economice (extorcare de fonduri) [sic! – L.A.] şi de culpabilizare a tuturor celorlalte naţiuni ne-evreieşti [sic! – L.A.]”.

Iată cum blocarea publicării cărţilor sale, pe care autorul o pune pe seama acuzaţiilor de antisemitism care i s-au adus, se ilustrează, īn realitate, prin cīteva zeci de titluri apărute, precum şi prin seria de autor Paul Goma, din cadrul prestigioasei Edituri Curtea Veche din Bucureşti. Iată cum “dispreţul şi oprobriul public” de care se lamentează scriitorul se concretizează, de fapt, īn titluri onorifice, decernate de autorităţile locale din Romānia. Pe cīt de neadevărate sīnt afirmaţiile lui Paul Goma, legate de trecutul evreilor din Romānia, pe atīt de contrafăcute se dovedesc ele şi īn ceea ce priveşte destinul propriei opere, sau evoluţia imaginii sale publice. Dar īntre proiecţiile imaginare ale unui scriitor care fabulează fără limite şi condamnarea īn instanţă a victimelor răfuielii sale trebuie să existe o distanţă ce ţine de legalitate şi bun-simţ.

3) Legătura de cauzalitate īntre faptă şi prejudiciu a rămas complet nedemonstrată īn acţiunea reclamantului Paul Goma, atīta vreme cīt fapta īnsăşi, ţinīnd de afirmaţiile criticilor săi, nu s-a dovedit ilicită, iar prejudiciul suferit de scriitor se vădeşte hipertrofiat imaginar.

4) Vinovăţia persoanei care a produs prejudiciul nu este cītuşi de puţin probată īn acţiunea reclamantului Paul Goma, care se limitează doar la īnşirarea unor pasaje cu citate din afirmaţiile criticilor săi.

 

Onorată Instanţă,

 

            Avīnd īn vedere argumentele de mai sus, vă rog prin prezenta să respingeţi ca neīntemeiat apelul formulat de reclamantul Paul Goma şi să menţineţi ca īntemeiată şi justificată Sentinţa civilă nr. 15886/2.12.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, īn dosarul nr. 13596/299/2006.

            Īn caz contrar, pentru a cita din Sentinţa civilă anterior amintită, “s-ar ajunge la situaţia absurdă de a se recunoaşte reclamantului dreptul de a beneficia de libertate de expresie, dar să se interzică şi să se sancţioneze orice fel de reacţii faţă de afirmaţiile reclamantului, pe motiv că aduc atingere reputaţiei acestuia”.

            Īn conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, solicit judecarea īn lipsă.

 

Cluj-Napoca,

21 iunie 2010

Cu stimă,

Laszlo Alexandru