Laszlo Alexandru

 

DE SUS



            Īntīmplările de fiecare zi ne par imprevizibile şi istovitoare, īn formele variate cu care torturează atenţia şi răbdarea noastră. Īntre o infamie politică stupefiantă, o sinucidere descumpănitoare, o inundaţie devastatoare, o criză economică interminabilă şi un atentat terorist īngrozitor, parcă nu mai există limite pe calea spre Apocalips.

            Echilibrul sufletesc poate fi regăsit abia printr-o privire “de sus”. Toate-s vechi şi noi sīnt toate. Am trecut printr-o revoluţie televizată, cu schimbarea şefilor şi a alianţelor internaţionale, īn decembrie 1989, tot astfel cum părinţii noştri au trecut printr-o lovitură de stat radiodifuzată, īn august 1944: “nu părăsiţi aparatele de radio, va urma un comunicat important pentru ţară”. Traversăm o recesiune probabil la fel de severă ca aceea trăită de bunicii noştri, īn 1929-1933, sau cu aceleaşi simptome: instituţiile stabile devin fluide, banii de salarii se spală pe gīrlă, loviturile de imagine ascund eşecuri de caracter, prieteniile se transformă īn duşmănii.

            Singura deosebire ţine de viteza evenimentelor. Trăim īntr-o singură viaţă cīte au pătimit alte trei generaţii dinaintea noastră.

(iulie 2010)