Laszlo Alexandru
IMPRESII DIN UNGARIA
Simţ enorm şi văz monstruos.
(I.L. Caragiale)
Eram
şi-aşa indispus de neodihnă. Vara trecuse pe neobservate. Lucrasem pīnă
la istovire, iar vacanţa se īncheia prea devreme. Ideea
unei vizite de două zile, la Budapesta, mi-a apărut ca o soluţie
de alungare a gīndurilor negre. Realitatea romānească era oricum
suprasaturată de veşti alarmiste despre criza economică,
reducerea salariilor, spectrul şomajului, ori scandalurile fabricate de
presă şi politicieni. Simţeam nevoia să las toate acestea
īn urmă şi să mă destind.
Vremea
se anunţa frumoasă, maşina zbura lin pe şoseaua
asfaltată. După trecerea graniţei, īn difuzoarele radioului s-au
strecurat transmisiunile posturilor locale. Iată prilejul de-a ne
familiariza cu situaţia. Aflăm astfel, la buletinele de ştiri,
că tocmai a fost arestat un comando care, īn ultimele luni, a atacat
noaptea, cu puşti de vīnătoare şi cocteiluri Molotov, şi a
incendiat diverse case şi aşezări de romi. Īn aceste atacuri
muriseră şase oameni, numeroase bunuri fuseseră distruse, iar o
fetiţă de 13 ani, care asistase la evenimente se afla, grav
rănită, la spital, sub paza strictă a forţelor de ordine.
Comandoul era condus de doi fraţi, dintre care unul luptase ca voluntar īn
războiul din Bosnia, iar celălalt fusese poliţist. Īn cursul
descinderii trupelor speciale, a fost găsit un adevărat arsenal, cu
arme şi hărţi de luptă care stabileau strategic
următoarele ţinte. Īn ciuda evidenţelor, trei dintre cei patru
arestaţi contestau īnsă ordinul de arestare preventivă. Dacă
acesta nu urma să fie confirmat de instanţa superioară,
suspecţii erau puşi īn libertate.
Ne-am
oprit din drum īn faţa unui supermarket, pentru necesarele
cumpărături mărunte. M-a frapat, la intrare, aspectul unei bande
de cartier. Erau adolescenţi raşi īn cap, cu blugi murdari şi
peticiţi, purtīnd cercei īn nas sau īntr-o buză. Deşi am trecut
cu indiferenţă pe līngă ei, m-au urmărit o vreme privirile
lor pline de ură şi dispreţ. Dar am ajuns cu bine seara la
destinaţie, īntr-un cartier paşnic şi plin de
verdeaţă. Am descărcat bagajele şi am parcat īn dreptul
ferestrei, sub un felinar.
Ne
pregăteam să pornim, īn dimineaţa următoare, la plimbare
prin capitala Ungariei. Coborīnd să luăm maşina, i-am găsit
totuşi geamurile din dreapta umplute de scuipaţi. Gīndul ne-a spus
că e o răfuială mai proletară, din categoria
sancţiunilor grobiene de pe la noi, din cartierul Mănăştur,
unde dacă ocupi locul altcuiva, rişti să te pomeneşti cu
surprize neplăcute. Dar parcarea nu era rezervată de alţii,
locuri libere mai erau līngă noi, pe cine deranjasem oare?
Am
plecat īn vizită la rudele situate īn cealaltă extremitate a
Budapestei, īntr-o localitate turistică. Am aflat aici că, īn ziua
precedentă, īntreaga zonă fusese blocată cu dispozitive de
poliţie şi luptători antiterorişti, veniţi să
supravegheze reuniunea Gărzii Maghiare. Era vorba despre cunoscuta organizaţie
naţionalistă de extrema dreaptă, recent scoasă īn afara
legii prin decizii ale Tribunalului şi ale Curţii de Apel din
Budapesta. Totuşi, cīteva mii de indivizi īmbrăcaţi īn uniforme
negre şi cizme de piele, afişīnd pe piept tricolorul şi īn
priviri fanatismul pe care-l mai văzusem, agitau drapele şi
lătrau discursuri nervoase. Le promiteau tuturor că vor apăra
Ungaria pe plan fizic, moral şi
intelectual. Tineri suporteri de-ai lor mărşăluiau şi depuneau
jurăminte īnfocate de adeziune. Camerele de televiziune īi urmăreau surescitate.
Ofiţerii de poliţie veniţi să disperseze adunarea neaprobată
a unei formaţiuni politice interzise se topeau īn bīlbīieli confuze,
īntrucīt totul se desfăşura pe o proprietate privată, iar sfera
lor de autoritate fusese depăşită.
Seara
vedem un talk-show, la un post de televiziune din Capitală. Un fost
judecător la Curtea Constituţională, acum ieşit la pensie,
precum şi un tīnăr specialist īn drept constituţional
condamnă la unison, cu energie, acţiunile abuzive ale organelor de
poliţie, ce urmăriseră altminteri cu priviri speriate, din
depărtare, reuniunea extremistă. Iar gazetarul mediator al emisiunii
īi batjocoreşte grosolan pe politicienii care, mobilizīnd efective
poliţieneşti īmpotriva unei manifestări ilegale, ar fi
discreditat imaginea autorităţilor publice şi ar fi irosit īn
mod nejustificat banii statului.
Sīntem
hotărīţi să plecăm īn ziua următoare. Ieşim cu
valizele, dar cīnd deschid portbagajul constat că, īn locul
cumpărăturilor făcute cu o seară īnainte, īmi mai
lipseşte şi roata de rezervă. Maşina fusese spartă.
Mă consolez cu gīndul că īmi voi cumpăra acasă o altă
roată de rezervă şi dau să pornesc motorul. Observ că,
sub volan, hoţii au făcut o gaură cīt pumnul, au smuls sistemul
de contact, şi-au conectat propriul mecanism contrafăcut şi s-au
legat cu un laptop la computerul de bord, īn tentativa de-a fura maşina.
Din fericire, a intervenit sistemul de siguranţă, care a blocat definitiv
aprinderea.
E
duminică dimineaţă. Poliţia vine greu la faţa locului.
Laboratorul criminalistic se mişcă şi mai lent. Cu īntocmirea
actelor de constatare, se scurge o jumătate de zi. Pīnă la urmă
găsim şi un depanator auto, la un preţ special, care se
deplasează pīnă la noi pentru a constata că nu e nimic de
făcut: maşina trebuie transportată, pe o platformă, la un
service acreditat. Īn cursul
zilei de luni, aflu de la specialişti că nu există posibilităţi
de reparaţie. Piesele distruse
trebuie īnlocuite cu altele, noi, comandate la fabrica din Germania, care le
produce cu caracter de unicat şi le trimite īn decurs de o
săptămīnă.
Plec
din Ungaria la bordul unui autobuz cu pasageri. De-abia aştept să iau
o gură de aer proaspăt, să regăsesc cu entuziasm criza
economică, reducerea salariilor, spectrul şomajului, ori scandalurile
fabricate de presa şi politicienii din Romānia.
(august 2009)