Laszlo Alexandru

 

IMPRESII DIN UNGARIA



“Simţ enorm şi văz monstruos.”

(I.L. Caragiale)


            Eram şi-aşa indispus de neodihnă. Vara trecuse pe neobservate. Lucrasem pīnă la istovire, iar vacanţa se īncheia prea devreme. Ideea unei vizite de două zile, la Budapesta, mi-a apărut ca o soluţie de alungare a gīndurilor negre. Realitatea romānească era oricum suprasaturată de veşti alarmiste despre criza economică, reducerea salariilor, spectrul şomajului, ori scandalurile fabricate de presă şi politicieni. Simţeam nevoia să las toate acestea īn urmă şi să mă destind.

            Vremea se anunţa frumoasă, maşina zbura lin pe şoseaua asfaltată. După trecerea graniţei, īn difuzoarele radioului s-au strecurat transmisiunile posturilor locale. Iată prilejul de-a ne familiariza cu situaţia. Aflăm astfel, la buletinele de ştiri, că tocmai a fost arestat un comando care, īn ultimele luni, a atacat noaptea, cu puşti de vīnătoare şi cocteiluri Molotov, şi a incendiat diverse case şi aşezări de romi. Īn aceste atacuri muriseră şase oameni, numeroase bunuri fuseseră distruse, iar o fetiţă de 13 ani, care asistase la evenimente se afla, grav rănită, la spital, sub paza strictă a forţelor de ordine. Comandoul era condus de doi fraţi, dintre care unul luptase ca voluntar īn războiul din Bosnia, iar celălalt fusese poliţist. Īn cursul descinderii trupelor speciale, a fost găsit un adevărat arsenal, cu arme şi hărţi de luptă care stabileau strategic următoarele ţinte. Īn ciuda evidenţelor, trei dintre cei patru arestaţi contestau īnsă ordinul de arestare preventivă. Dacă acesta nu urma să fie confirmat de instanţa superioară, suspecţii erau puşi īn libertate.

            Ne-am oprit din drum īn faţa unui supermarket, pentru necesarele cumpărături mărunte. M-a frapat, la intrare, aspectul unei bande de cartier. Erau adolescenţi raşi īn cap, cu blugi murdari şi peticiţi, purtīnd cercei īn nas sau īntr-o buză. Deşi am trecut cu indiferenţă pe līngă ei, m-au urmărit o vreme privirile lor pline de ură şi dispreţ. Dar am ajuns cu bine seara la destinaţie, īntr-un cartier paşnic şi plin de verdeaţă. Am descărcat bagajele şi am parcat īn dreptul ferestrei, sub un felinar.

            Ne pregăteam să pornim, īn dimineaţa următoare, la plimbare prin capitala Ungariei. Coborīnd să luăm maşina, i-am găsit totuşi geamurile din dreapta umplute de scuipaţi. Gīndul ne-a spus că e o răfuială mai proletară, din categoria sancţiunilor grobiene de pe la noi, din cartierul Mănăştur, unde dacă ocupi locul altcuiva, rişti să te pomeneşti cu surprize neplăcute. Dar parcarea nu era rezervată de alţii, locuri libere mai erau līngă noi, pe cine deranjasem oare?

            Am plecat īn vizită la rudele situate īn cealaltă extremitate a Budapestei, īntr-o localitate turistică. Am aflat aici că, īn ziua precedentă, īntreaga zonă fusese blocată cu dispozitive de poliţie şi luptători antiterorişti, veniţi să supravegheze reuniunea Gărzii Maghiare. Era vorba despre cunoscuta organizaţie naţionalistă de extrema dreaptă, recent scoasă īn afara legii prin decizii ale Tribunalului şi ale Curţii de Apel din Budapesta. Totuşi, cīteva mii de indivizi īmbrăcaţi īn uniforme negre şi cizme de piele, afişīnd pe piept tricolorul şi īn priviri fanatismul pe care-l mai văzusem, agitau drapele şi lătrau discursuri nervoase. Le promiteau tuturor că vor apăra Ungaria “pe plan fizic, moral şi intelectual”. Tineri suporteri de-ai lor mărşăluiau şi depuneau jurăminte īnfocate de adeziune. Camerele de televiziune īi urmăreau surescitate. Ofiţerii de poliţie – veniţi să disperseze adunarea neaprobată a unei formaţiuni politice interzise – se topeau īn bīlbīieli confuze, īntrucīt totul se desfăşura pe o proprietate privată, iar sfera lor de autoritate fusese depăşită.

            Seara vedem un talk-show, la un post de televiziune din Capitală. Un fost judecător la Curtea Constituţională, acum ieşit la pensie, precum şi un tīnăr specialist īn drept constituţional condamnă la unison, cu energie, acţiunile abuzive ale organelor de poliţie, ce urmăriseră altminteri cu priviri speriate, din depărtare, reuniunea extremistă. Iar gazetarul “mediator” al emisiunii īi batjocoreşte grosolan pe politicienii care, mobilizīnd efective poliţieneşti īmpotriva unei manifestări ilegale, ar fi discreditat imaginea autorităţilor publice şi ar fi irosit īn mod nejustificat banii statului.

            Sīntem hotărīţi să plecăm īn ziua următoare. Ieşim cu valizele, dar cīnd deschid portbagajul constat că, īn locul cumpărăturilor făcute cu o seară īnainte, īmi mai lipseşte şi roata de rezervă. Maşina fusese spartă. Mă consolez cu gīndul că īmi voi cumpăra acasă o altă roată de rezervă şi dau să pornesc motorul. Observ că, sub volan, hoţii au făcut o gaură cīt pumnul, au smuls sistemul de contact, şi-au conectat propriul mecanism contrafăcut şi s-au legat cu un laptop la computerul de bord, īn tentativa de-a fura maşina. Din fericire, a intervenit sistemul de siguranţă, care a blocat definitiv aprinderea.

            E duminică dimineaţă. Poliţia vine greu la faţa locului. Laboratorul criminalistic se mişcă şi mai lent. Cu īntocmirea actelor de constatare, se scurge o jumătate de zi. Pīnă la urmă găsim şi un depanator auto, la un preţ special, care se deplasează pīnă la noi pentru a constata că nu e nimic de făcut: maşina trebuie transportată, pe o platformă, la un service acreditat. Īn cursul zilei de luni, aflu de la specialişti că nu există posibilităţi de reparaţie. Piesele distruse trebuie īnlocuite cu altele, noi, comandate la fabrica din Germania, care le produce cu caracter de unicat şi le trimite īn decurs de o săptămīnă.

            Plec din Ungaria la bordul unui autobuz cu pasageri. De-abia aştept să iau o gură de aer proaspăt, să regăsesc cu entuziasm criza economică, reducerea salariilor, spectrul şomajului, ori scandalurile fabricate de presa şi politicienii din Romānia.

(august 2009)