Laszlo Alexandru
GOMA LA TRIBUNAL
(Acte de la proces)
Către
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREŞTI
Str. Stavropoleos, nr. 6, sector 3, Bucureşti
Subsemnatul LASZLO ALEXANDRU, domiciliat în Cluj-Napoca, Str. Micuş, nr. 1, ap. 87, jud. Cluj, C. Id. Seria KX, nr. 070343, înaintez următoarea
ÎNTÎMPINARE
la Dosarul nr. 13596/299/2006, avînd ca pîrîţi: Administraţia Prezidenţială, Andreescu Gabriel, Editura Polirom Iaşi, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Florian Alexandru, Gârbea Horia, Gheorghiu Mihai Dinu, Ioanid Radu, Laszlo Alexandru, Lefter Ion Bogdan, Manolescu Nicolae, Marian Boris, Mihăieş Mircea, Muşat Carmen, Oişteanu Andrei, Revista 22, Revista Observator cultural, Revista Realitatea evreiască, Revista Timpul, Shafir Michael, Totok William, Vianu Ion, Wiesel Elie, Ziarul Cotidianul, împotriva reclamantului Paul Goma, domiciliat în Paris, arondismentul 20, Str. Bisson, nr. 27-29, Franţa.
Subsemnatul Laszlo Alexandru vă solicit să respingeţi ca neîntemeiată acţiunea prin care reclamantul Paul Goma mă acuză de "denigrare", pentru calificativul de antisemit pe care i l-am atribuit.
Arăt prin prezenta că a denigra pe cineva echivalează, în limba română, cu a-l ponegri, a-l calomnia, a susţine aşadar lucruri neadevărate în legătură cu persoana respectivă. Atunci cînd, dimpotrivă, se afirmă adevărul despre cineva chiar dacă acel adevăr e incomod, neplăcut, greu de acceptat nu avem de-a face cu fapta de denigrare. Înţeleg să fac în continuare proba verităţii, demonstrînd că obiecţiile pe care le-am exprimat, prin publicaţiile mele, la adresa reclamantului Paul Goma sînt întemeiate şi susţinute cu dovezi.
În ceea ce priveşte reproşul de antisemitism, care i-a fost adresat reclamantului Paul Goma de cîţiva intelectuali, începînd cu anul 2002, consider că este pe deplin confirmat de ideile, argumentele şi citatele vehiculate în volumele semnate de respectivul scriitor: Basarabia (Buc., Ed. Jurnalul literar, 2002), Săptămîna Roşie 28 iunie 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (Buc., Ed. Vremea XXI, 2004), precum şi în anumite intervenţii din presa autohtonă sau de pe internet.
Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, termenul "antisemitism" desemnează o doctrină sau atitudine rasistă îndreptată împotriva evreilor, cărora li se contestă drepturile cetăţeneşti în interiorul naţiunii în care trăiesc. Atitudinea de antisemitism se poate manifesta, în mod direct, împotriva evreilor din contemporaneitate, sau în mod indirect: prin răstălmăcirea şi minimalizarea trecutului tragic al evreilor, prin învinovăţirea evreilor înşişi pentru soarta lor, prin considerarea depreciativă sau contestarea Holocaustului, prin elogierea autorilor care au pus la cale ori au executat Holocaustul etc. Primul aspect al ostilităţii împotriva evreilor din contemporaneitate are o prezenţă mai degrabă periferică în opera recentă a lui Paul Goma (deşi nu lipsesc pe alocuri tonurile violent insultătoare la adresa statului Israel). Autorul îşi îndreaptă însă întreaga energie spre deturnarea, răstălmăcirea şi interpretarea ostilă, jignitoare, neadevărată a trecutului evreilor din România. Prin deformarea faptelor istorice, prin folosirea tendenţioasă a unor surse şi interpretări unilaterale, scriitorul încearcă în subsidiar delegitimarea suferinţei victimelor, răsturnarea raportului moral dintre ucişi şi ucigaşi.
Deşi tezele expuse de Paul Goma jignesc memoria unor fiinţe umane dispărute prin moarte violentă, contravin adevărului istoric şi încalcă legislaţia statului român, o serie de intelectuali din ţară şi din străinătate ne-am limitat la a-i contesta, cu argumente, citate şi explicaţii, intervenţiile publice. Nimeni n-a încercat să-i blocheze lui Paul Goma dreptul la cuvînt, nimeni n-a vrut pînă acum să-i ceară socoteală în justiţie, nimeni nu i-a negat posibilitatea formulării unor opinii (fie ele oricît de ciudate, de strîmbe). Reacţiile de disociere, cîte au existat, au fost formulate a posteriori, va să zică după ce Paul Goma şi-a publicat deja în presă ipotezele. Dar, în ciuda situaţiei concrete existente, prin această reclamaţie în justiţie, depusă acum împotriva unor intelectuali prestigioşi şi a unor publicaţii recunoscute, Paul Goma încearcă, el însuşi, să-şi impună cu forţa opiniile neadevărate, să blocheze prin intermediul tribunalului dreptul la cuvînt al celorlalţi, să nege cu ajutorul instanţei dreptul la opinie şi la cercetarea corectă a istoriei.
Subsemnatul Laszlo Alexandru resping ca profund neîntemeiate argumentele expuse de Paul Goma în reclamaţia sa şi înţeleg să-i demontez neadevărurile, în toată ampla lor cazuistică, analizînd două din metodele lui principale de falsificare:
I. Prezentarea distorsionată sau neadevărată a unor fapte;
II. Prezentarea lacunară a unor consecinţe.
Detaliez răspunsurile în cele ce urmează.
I. Prezentarea distorsionată sau neadevărată a unor fapte.
Reclamantul Paul Goma atribuie motivaţii false întregului conflict care a dus la acest proces în faţa instanţei de judecată. Preocupat mai mult de efectele din prezent (un prejudiciu care-i lezează pînă la ultimele resorturi nu numai reputaţia, imaginea publică, ci şi demnitatea de om, vezi p. 24 a reclamaţiei), Paul Goma trece cu prea mare uşurinţă peste cauzele care au condus, pe cale directă, la o asemenea situaţie regretabilă. Tot astfel, dacă examinăm fenomenologic doar gama unor consecinţe, fără a lua în considerare motivele care le-au provocat, dovedim o abordare greşită: omul din caverne constata disperat că afară e furtună, omul modern urmăreşte buletinul meteo. Cauza ostilităţii la adresa scriitorului a constituit-o, în situaţia de faţă, nu trecutul glorios de disident anticomunist al lui Paul Goma, recunoscut de numeroşi comentatori, sau prestigiul său naţional şi internaţional (elemente invocate aici de reclamant în scopul impresionării instanţei de judecată), ci, punctual, lipsa de valabilitate istorico-ştiinţifico-morală a unor afirmaţii făcute de Paul Goma, precum şi efectele adînc insultătoare ce decurg din faptul că acelaşi Paul Goma răstălmăceşte adevărul. În cauză se află interpretarea tendenţioasă, neadevărată, atribuită de reclamantul Paul Goma imaginii mareşalului Ion Antonescu şi deciziilor acestuia, ce au dus la planificarea şi desfăşurarea Holocaustului din România, la exterminarea unui număr însemnat de evrei inocenţi. În centrul dezbaterii se găseşte încercarea reclamantului Paul Goma de a rescrie în cheie falsificatoare un aspect din istoria tragică a statului român din timpul celui de-al doilea război mondial: prin diminuarea gravităţii faptelor, explicitarea motivaţiei criminalilor, culpabilizarea victimelor, tratarea nediferenţiată, globală, a tuturor componenţilor unei comunităţi etnice (conform tiparului mental fascist) etc.
A. Fapte de natură istorică.
1) Paul Goma consideră că Motivaţiile [antisemite ale n.n.] regimului Antonescu au fost diferite de cele ale regimului nazist, ele vizînd răzbunarea pentru tratamentul criminal aplicat administraţiei şi armatei române în Basarabia şi Bucovina în timpul retragerii de după ultimatumurile sovietice din iunie 1940 şi jaful (spolierea comunităţii). / Faptul că motivaţiile regimului antonescian au fost diferite de cele naziste nu face criminalitatea antonesciană mai puţin reprobabilă faţă cu cea nazistă, ci doar explică [s. aut.] de ce prima nu a atins niciodată coerenţa şi proporţiile celei din urmă (vezi p. 21 a reclamaţiei).
RĂSPUNSURI: a) Paul Goma îşi dovedeşte lipsa de profesionalism, deoarece acreditează argumentaţia demagogică a lui Ion Antonescu însuşi, care încerca să ascundă propriile intenţii criminale în spatele unei reacţii de răzbunare.
b) Paul Goma îşi dovedeşte lipsa de profesionalism, deoarece oferă explicaţii eronate, cu nuanţe justificatoare, pentru măsurile criminale prin care autoritatea statului a trecut la alungarea şi exterminarea unei categorii etnice.
c) Paul Goma îşi dovedeşte lipsa de profesionalism, deoarece trece peste realitatea istorică a colaborării dintre Hitler şi Antonescu, pe tema evreiască. După cum subliniază istoricul britanic Dennis Deletant, Antonescu însuşi a arătat că soarta evreilor pe care Hitler îi numea «din est» a fost discutată la întîlnirea dintre cei doi care a avut loc la München, la 12 iunie 1941 (vezi Anexa 1 studiul Transnistria: cîteva consideraţii despre semnificaţia acesteia pentru Holocaustul din România, în vol. România şi Transnistria: Problema Holocaustului. Perspective istorice şi comparative, Bucureşti, Ed. Curtea Veche, 2004, p. 169).
d) Paul Goma îşi dovedeşte lipsa de profesionalism, deoarece ignoră afirmaţiile extrem de grave făcute de mareşalul Ion Antonescu şi redate în Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri, în care era promovată explicit ideea purificării etnice: Tendinţa mea este să fac o politică de purificare a rasei româneşti şi nu voi da înapoi în faţa nici unei piedici ca să realizez acest deziderat istoric al Neamului nostru. / Dacă nu profităm de situaţia care se prezintă azi pe plan internaţional şi european, pentru a purifica Neamul Românesc, scăpăm ultima ocazie pe care istoria ne-o pune la dispoziţie. Şi eu nu vreau s-o scap, pentru că dacă aş scăpa-o, desigur că generaţiile viitoare mă vor blama. Pot aduce şi Basarabia înapoi, şi Transilvania, dacă nu purific Neamul Românesc n-am făcut nimic, căci nu frontierele fac tăria unui neam, ci omogenitatea şi puritatea rasei lui. Şi aceasta urmăresc în primul rînd. Prin intenţiile astfel exprimate, mareşalul Ion Antonescu dovedea că e mînat de aceleaşi scopuri rasiste şi totalitar-criminale ca şi Adolf Hitler. (Vezi citatul în Anexa 1 ibid., p. 175)
2) P. Goma mă acuză de denigrare deoarece îi reproşez elogierea mareşalului Antonescu, precum şi operaţiunea de spălare a banilor murdari purtînd efigia lui Ion Antonescu (vezi p. 12 şi 14 ale reclamaţiei).
RĂSPUNS: Avînd în vedere contextul istoric schiţat mai sus potrivit căruia mareşalul Antonescu poartă răspunderea clară pentru moartea cîtorva sute de mii de evrei subsemnatul am considerat absolut inacceptabil conţinutul cap. 13, Ion Antonescu: înger sau demon?, din vol. lui Paul Goma, Săptămîna Roşie 28 iunie 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (vezi Anexa 2 ed. cit., p. 239-261). Sub pretextul unui excurs autobiografic, Paul Goma încearcă aici recuperarea frauduloasă a imaginii lui Ion Antonescu, plasarea sa pozitivă sub aspectul unui om hotărît, integru, căzut victimă destinului implacabil al istoriei: Oamenii simpli, meseriaşi mai puţini, ţărani mai mulţi păstraseră despre Mareşal bune impresii: ziceau că fusese un om sever, însă drept, nu făcuse vreun compromis în politică, nici o afacere, nici o escrocherie, nici o trădare" (vezi Anexa 2 p. 251). Trecînd în revistă şi alte opinii, provenind chipurile din diverse pături sociale, Paul Goma îşi exprimă apăsat punctul de vedere favorabil la adresa criminalului de război menţionat: Ion Antonescu a fost, a rămas, pentru mine, ca pentru toţi românii basarabeni, bucovineni, herţeni: «Mareşalul dezrobitor» (vezi Anexa 2 p. 244).
În baza lecturii şi a evaluării paginilor de mai sus (depuse ca probă materială în Anexa 2 a prezentei Întîmpinări), subsemnatul am dedus în mod legitim că din cartea reclamantului P. Goma rezultă o imagine edulcorată şi falsificatoare a adevărului istoric, întrucît sînt diminuate în ochii cititorului cruzimea mareşalului Antonescu, deliberarea sa în exterminarea unei categorii etnice şi responsabilităţile strivitoare pe care le poartă.
Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neîntemeiată.
3) P. Goma mă acuză de denigrare deoarece îi reproşez că a minţit atunci cînd a prezentat situaţia politică a evreilor din România (vezi p. 13 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: Numeroase tratate istorice se apleacă asupra condiţiilor discriminatorii pe care le-au suportat evreii din ţara noastră, încă din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, arătînd că autorităţile române, în ciuda presiunilor externe, i-au refuzat acestei categorii etnice mult timp naturalizarea, i-au tratat pe membrii ei ca pe cetăţeni de rangul doi, le-au interzis diverse activităţi comerciale şi proprietăţi funciare etc. etc. Respectivele fapte au condus-o, de pildă, pe reputata cercetătoare Hannah Arendt la tranşanta concluzie: nu este o exagerare să spunem că România era cea mai antisemită ţară a Europei antebelice (vezi Anexa 3 vol. H. Arendt, Eichmann în Ierusalim. Un raport asupra banalităţii răului, trad. Mariana Neţ, Buc., Ed. All, 1997, p. 208).
Pe de altă parte, în volumul Săptămîna Roşie 28 iunie 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii, Paul Goma susţine, în pofida dovezilor istorice evidente, că în «putregaiul» românesc, în «pseudo-democraţia» carpato-dunăreană ( ) evreii au vieţuit binişor, chiar confortabil [subl. mea, L.A.], după 1867 dar după 1878!; şi după 1938, cînd a venit la putere guvernul Goga-Cuza, autodeclarat «antievreiesc» (vezi Anexa 4 p. 103-104).
A interpreta adevărul istoric pe dos decît îl indică dovezile istorice reprezintă o minciună. Faptul că eu numesc procedeul pe care P. Goma îl aplică efectiv, nu înseamnă cîtuşi de puţin că îl defăimez.
Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neîntemeiată.
4) P. Goma mă acuză de denigrare deoarece îi reproşez că neagă frontal existenţa Holocaustului românesc (vezi p. 13 şi 14 ale reclamaţiei).
RĂSPUNS: În vol. Săptămîna Roşie 28 iunie 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (ed. cit.), autorul scrie negru pe alb: Doar ştim, avem şi hîrtii[,] şi ţinere-de-minte: «Holocaustul românesc» este o minciună, un fals, o escrocherie, o ticăloasă ameninţare («Punga sau viaţa!») (vezi Anexa 5 p. 273). Atrag atenţia că ne aflăm deja în sfera unei culpe sancţionabile penal: România s-a sincronizat cu legislaţia statelor europene şi, prin Ordonanţa de Guvern nr. 31/13 martie 2002, este interzisă negarea în public a Holocaustului şi este pedepsită cu închisoare între 6 luni şi 5 ani. Iar publicarea unei cărţi negaţioniste ţine de domeniul public.
Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neîntemeiată.
5) P. Goma mă acuză de denigrare deoarece îi reproşez că minte, încercînd să stabilească false raporturi cauză-efect, prin trecerea sub tăcere a realităţilor inconvenabile (vezi p. 13 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: În vol. Săptămîna Roşie 28 iunie 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (ed. cit.), autorul îşi începe lungul şir de neadevăruri printr-un fals grosolan: el instituie în mod abuziv şi aberant relaţia cauză-efect între un fapt istoric periferic (agresiunea suferită de armata română şi de funcţionarii în retragere din Basarabia) şi o tragedie internaţională (Holocaustul). Scrie Paul Goma: Care să fi fost motivul, pretextul, temeiul sau/şi cauza pentru care, din prima zi (22 iunie 1941) a Campaniei antisovietice a celui de-al doilea război mondial, «cu nebănuită cruzime, românii i-au masacrat din senin pe evrei, atît pe solul naţional: Abatorul de la Bucureşti, Pogromul de la Iaşi, Trenurile Morţii, Basarabia şi Bucovina cît mai ales în Transnistria»? (teza evreilor) crimă care ar fi «devansat în timp, egalat în cruzime Auschwitzul»?, cum scrie Matatias Carp. Care să fi fost resortul criminal care, dintr-o comunitate ca a noastră, dacă nu legendar de tolerantă, atunci sigur: îndelung răbdătoare, a făcut-o să devină în interval de doar un an: 28 iunie 1940-22 iunie 1941 şi dacă numai în o săptămînă: 28 iunie-3 iulie 1940? - «una majoritar, făţiş, feroce antisemită, încuviinţînd măsurile guvernamentale de persecutare, de lichidare a evreilor»? din senin, cum susţin, de jumătate de veac, evreii (vezi Anexa 6 p. 5, deşi nenumerotată).
În mod normal şi printr-o logică ţinînd de domeniul bunului-simţ, un şir de acţiuni izolate şi accidentale (ce reflectau ostilitatea unor grupuri de cetăţeni la adresa reprezentanţilor statului român) nu pot fi considerate cauza pentru care un stat, prin organismele sale abilitate, se străduieşte să extermine o categorie etnică de pe suprafaţa sa! Cu atît mai mult, cu cît evreii din România au început să fie discriminaţi brutal încă din secolul al XIX-lea şi au început să fie ucişi arbitrar încă dinainte de 22 iunie 1941 de pildă în judeţul Dorohoi, la Galaţi şi Rădăuţi, în judeţul Suceava etc. (iunie-iulie 1940).
Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neîntemeiată.
6) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cînd îi reproşez parţializarea geografică a genocidului (vezi p. 13 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: Pentru a omite dimensiunea continentală a fenomenului, scriitorul înalţă bariere de imaginaţie la graniţele României. El refuză să privească faptul istoric în conexiunea sa internaţională şi decretează că evreii sînt răspunzători (întrucît i-au agresat pe românii în retragere paşnică din Basarabia şi Bucovina) şi prin urmare au fost măcelăriţi. Clasica situaţie românească: mortul e de vină. Din nefericire Holocaustul a avut o îngrozitoare şi macabră extensie, aproape toate statele europene cunoscîndu-i flagelul. În sinteza sa, Hannah Arendt se opreşte pe scurt asupra evenimentelor din Germania, Austria, Protectoratul Cehiei şi Moraviei, Franţa, Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Iugoslavia, Bulgaria, Grecia, România, Ungaria şi Slovacia. Nici vorba de un frivol scenariu western, aşa cum ni-l prezintă Paul Goma: pieile roşii atacă diligenţa potera pleacă la asalt şi dă foc corturilor! N-a fost vorba de o răfuială internă, ci de o crimă la nivel continental, cu diverse aspecte specifice, de la stat la stat. Autorul volumului Săptămîna Roşie 28 iunie 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii nu tratează corect tragedia Holocaustului la nivel continental, ci îi minimalizează în permanenţă cauzele, desfăşurarea şi rezultatele.
Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neîntemeiată.
7) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cînd îi reproşez "acreditarea şi justificarea implicită a Legii Talionului în studiul istoric (vezi p. 13 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: În vol. Săptămîna Roşie 28 iunie 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii, autorul se întreabă retoric care a fost resortul ce a transformat poporul român îndelung răbdător" (vorba vine ) într-o comunitate făţiş antisemită. Şi afirmă, sub formă de scuză indirectă: Dacă nu este decent să ne întrebăm: «Cine a început primul?» pentru că rana sîngerează încă, vom formula astfel: «Cine s-a răzbunat pe cine? Pentru ce? Cînd?» deci: «Care a fost cronologia faptelor?»" (vezi Anexa 7 p. 189). În mod evident, după cum se desprinde din litera şi spiritul textului, istoricul improvizat tinde să ofere circumstanţe atenuante celor care i-au masacrat pe evrei (întrucît a fost vorba de o răzbunare) şi încearcă să explice crima printr-o arbitrară contextualizare cauză-efect.
Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neîntemeiată.
8) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cînd îi reproşez preluarea logicii globaliste şi a limbii de lemn din propaganda antonesciană (vezi p. 13 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: De-a lungul întregului vol. Săptămîna Roşie 28 iunie 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii, victimele Holocaustului sînt considerate nu individual, cu nume şi prenume, eventual cu o vină precis stabilită, care să fi meritat pedeapsa supremă, ci sînt în permanenţă tratate global, indistinct, ca reprezentante ale unei categorii etnice în curs de exterminare (vezi passim). Autorul P. Goma preia, în centrul argumentaţiei sale, teza antonesciană conform căreia deportarea şi uciderea evreilor a fost nu o politică de stat, înfăptuită în scopul purificării etnice, ci un răspuns de răzbunare la un şir de agresiuni izolate.
Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neîntemeiată.
B. Fapte ţinînd de etica argumentaţiei.
1) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cînd îi reproşez că atît prin stilul, cît şi prin ideile antisemite violente pe care le profesează în ultimul timp, Paul Goma pare a fi clona lui Corneliu Vadim Tudor (cel dinainte de recenta «cizelare» oportunistă) (vezi p. 14 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: La dispunerea alternativă a unor pasaje semnate de P. Goma şi de C.V. Tudor, constatăm că diferenţa e aproape inexistentă. Iată, spre edificare:
1) "Holocaustul n-a fost decît o stratagemă sionistă, pentru a stoarce din Germania cam 100 de miliarde de mărci, în 40 de ani, şi pentru a ţine sub teroare pe oricine nu e de acord cu jugul evreiesc.
(2) Obrăznicia, impostura (dictează, ameninţînd, în numele Statelor Unite ale Americii!), brutalitatea cu care execută ţări ruinate economic de comunismul instaurat pentru decenii şi de către ei, evreii .
(3) «Holocaustul românesc» este o minciună, un fals, o escrocherie, o ticăloasă ameninţare («Punga sau viaţa!»).
(4) Aşteptăm vremea cînd va fi recunoscut, oficial, şi holocaustul împotriva românilor, cu nimic mai prejos decît holocaustul împotriva evreilor.
(5) Nu eu sînt dator, primul, să răspund la acuzaţiile de «antisemitism», de masacrare a lor, ci ei să răspundă întîi la acuzaţiile noastre, doar este limpede că Holocaustul Roşu pus la cale şi de ei [evreii] a început pentru noi, românii, cu un an mai devreme decît al lor: la 28 iunie 1940 şi nu s-a încheiat nici azi.
Menţionez că citatele 2, 3 şi 5 sînt extrase din volumul lui Paul Goma, Săptămîna Roşie 28 iunie 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (ed. cit., p. 117, 273 şi 20). Citatele 1 şi 4 sînt extrase din texte publicistice ale lui C.V. Tudor. În cazul persistenţei dubiilor, voi putea reveni cu o analiză comparativă de natură stilistică, ideatică etc.
Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neîntemeiată.
2) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cînd îi reproşez că înşiră "pe ton coleric" şi jignitor liste cu intelectuali şi politicieni care nu subscriu la opiniile sale (vezi p. 14 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: În vol. Săptămîna Roşie 28 iunie 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (ed. cit.), Paul Goma se dezlănţuie vehement împotriva celor ce nu-i împărtăşesc părerile, folosind următoarele cuvinte insultătoare: Absenţa documentelor nu-i deranjează pe Dinu C. Giurescu, Răzvan Theodorescu, Andrei Pippidi, S. Tănase, D. Pavel, G. Andreescu, M.D. Gheorghiu, români imparţialişti, eterni linguşiţi emeriţi care din dezgustătoare slugărnicie legitimează orbeşte cele mai neruşinate neadevăruri etc. (vezi Anexa 8 p. 14). Consider prin aceasta că s-a făcut dovada "tonului coleric" al preopinentului. În caz de nevoie, voi putea reveni cu numeroase alte exemple, pe bază de citate şi fotocopii.
Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neîntemeiată.
3) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cînd îi reproşez că îl invectivează pe Corneliu Coposu (vezi p. 14 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: În vol. Săptămîna Roşie 28 iunie 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (ed. cit.), Paul Goma scrie următoarele: " Coposu cel care nu voia, în România lui, «încă 4 milioane de minoritari», în ochii săi minoritari fiind românii basarabeni şi bucovineni, nu, doamne-fereşte[,] diviziile de turnători, de gurişti, de cobzari (adevărat, lipsea Păunescu, însă Ioan Alexandru, Nicolae Balotă şi alţi lingăi ceauşişti erau prezenţi la datorie), de miliţieni, de activişti, de securişti, în frunte cu şogoru-său, Măgureanu alcătuitori, sub stindardul său, a [sic! L.A.] «opoziţiei democratice ţărăniste» (vezi Anexa 2 p. 243-244). Prin aceasta consider făcută dovada "invectivelor" adresate lui Corneliu Coposu.
Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neîntemeiată.
4) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cînd îi reproşez că îşi închipuie, probabil, că prin delegitimarea adversarilor de idei, va izbuti legitimarea propriilor minciuni (vezi p. 14 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: La această obiecţie am răspuns deasupra, la punctul 2).
Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neîntemeiată.
5) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cînd îi reproşez că este probabil singurul scriitor român de la ora actuală care solicită foarte senin să fie tipărit, cu aceleaşi aberaţii antisemite, în mai multe publicaţii concurente, în mod simultan (vezi p. 15 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: Acelaşi text semnat de Paul Goma, Basarabia şi problema, avînd clare accente antisemite, a apărut de două ori la Bucureşti (în Jurnalul literar, nr. 5-10/2002, precum şi în Viaţa românească, nr. 5-6/2002), dar şi la Tîrgu Mureş (Vatra, nr. 3-4/2002 şi nr. 5-6/2002), dar şi în volumul de pe internet (expus în nenumărate variante succesive), precum şi în cartea tipărită la Editura Vremea XXI. Pasaje ample din romanul Basarabia au fost preluate în volumul Săptămîna Roşie
Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neîntemeiată.
6) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cînd afirm:Din adîncul întregii mele experienţe intelectuale de cititor, vreau să declar aici răspicat că n-am mai avut pînă acum prilejul de a cunoaşte cărţi atît de mizerabile precum Săptămîna Roşie 28 iunie 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii" (vezi p. 15 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: Constatarea incriminată reprezintă o afirmaţie de gust, a unui cititor şi critic literar, întemeiată pe nenumărate argumente de natură etică şi estetică, susţinute cu numeroase citate. Nu există scriitor care să poată schimba nici măcar sub presiunea tribunalului aprecierile de valoare ale cititorilor la adresa cărţilor sale.
Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neîntemeiată.
7) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cînd îi reproşez că s-a apucat la bătrîneţe să scrie texte antisemite (vezi p. 15 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: Avînd în vedere că intervenţia publicistică Basarabia şi problema a apărut în anul 2002, iar volumul Săptămîna Roşie 28 iunie 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (ed. cit.) a apărut în 2004, cînd Paul Goma avea deja 67, respectiv 69 de ani, se poate efectiv susţine că textele antisemite respective aparţin perioadei de bătrîneţe a autorului.
Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neîntemeiată.
8) P. Goma mă acuză de denigrare, pentru faptul că sînt editorul textelor Sub flamuri vechi, nume noi (Paul Goma antisemit?), precum şi Basarabeni, români, pogrom, genocid, ambele publicate în revista E-Leonardo, nr. 2/2003 şi nr. 3/2004 (vezi p. 15 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: Într-adevăr sînt editorul revistei electronice E-Leonardo, unde au apărut articolele menţionate. Dar reclamantul nu menţionează concret pasajele care i-ar atinge onoarea, încît reproşul său rămîne nerelevant.
Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neîntemeiată.
9) P. Goma mă acuză de denigrare pentru faptul că, în textul Ion Solacolu Laszlo Alexandru: Polemici pe Internet: Goma şi Basarabia, apărut în revista electronică Electra, pe care aş edita-o pe internet, de la Cluj-Napoca, i-am reproşat pasa antisemită în care a eşuat în ultimele luni, elogierea mareşalului Antonescu, precum şi asemănările de stil cu C.V. Tudor (vezi p. 12 a reclamaţiei).
RĂSPUNSURI: a) Nu eu sînt editorul revistei electronice Electra.
b) Problema "pasei antisemite" a lui Paul Goma am clarificat-o mai sus, la capitolul A, punctele de la 3) la 8) ale prezentei Întîmpinări.
c) Problema elogierii scandaloase a mareşalului Antonescu de către Paul Goma am clarificat-o mai sus, la capitolul A, punctele 1) şi 2) ale prezentei Întîmpinări.
d) Problema asemănărilor de stil dintre Paul Goma şi C.V. Tudor am clarificat-o mai sus, la capitolul B, punctul 1) al prezentei Întîmpinări.
Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neîntemeiată.
C. Fapte ţinînd de corectitudinea informaţiei.
1) P. Goma susţine că scriitorul Mario Vargas Llosa, care l-a elogiat odinioară, ar fi laureat al Premiului Nobel pentru literatură (vezi p. 5 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: Scriitorul Mario Vargas Llosa nu este laureat al Premiului Nobel pentru literatură.
Consider această afirmaţie a reclamantului Paul Goma neadevărată.
2) P. Goma susţine că "Astfel cum se poate observa inclusiv din Bio-bibliografia autorului, depusă la dosarul cauzei, Paul Goma este un scriitor cu o recunoaştere internaţională foarte largă, a cărui operă a fost şi este publicată mai ales la edituri din străinătate" (vezi p. 5 a reclamaţiei, subl. lui P.G.).
RĂSPUNS: În urma consultării Bio-bibliografiei depuse de reclamant la dosarul cauzei, se observă că scriitorul Paul Goma a publicat volume după cum urmează:
a) în limba română, în România:
- pînă în 1989: 1 titlu;
- după 1989: circa 33 titluri (din care unele în 2 sau 3 ediţii, la edituri diferite).
b) în diverse limbi străine, în străinătate:
- pînă în 1977 (anul exilării): 3 titluri;
- pînă în 1989: alte 7 titluri;
- după 1989: alte 2 titluri.
Avînd în vedere că în România i-au apărut autorului, în ultimii cincisprezece ani, circa 33 titluri diferite, pe cînd în străinătate doar un total de 12 titluri (în diverse limbi), alegaţia prin care Paul Goma vrea azi să treacă drept persecutat în propria ţară, susţinînd că opera sa a fost şi este publicată mai ales la edituri din străinătate" este lipsită de temei.
Consider această afirmaţie a reclamantului Paul Goma neadevărată.
3) P. Goma susţine că Editurile din România ezită să-l publice pe Paul Goma din cauza acuzaţiilor de antisemitism care i-au fost aduse pe nedrept" (vezi p. 5 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: În urma consultării Bio-bibliografiei depuse de reclamant la dosarul cauzei, se observă că între 2002 şi 2005 perioadă cînd s-au tipărit în presa din România reacţiile justificate la antisemitismul lui Paul Goma autorul a publicat totuşi nu mai puţin de 9 titluri (dintre care unele reeditări). Ipoteza prin care scriitorul se prezintă drept victimă a vreunei conjuraţii a editorilor e neîntemeiată.
Consider această afirmaţie a reclamantului Paul Goma neadevărată.
4) P. Goma susţine că este uşor de presupus că editurile din ţară vor ezita să publice un autor purtînd un asemenea stigmat [al antisemitismului] (vezi p. 5 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: Reclamantul expunea puţin mai sus dificultăţi reale de editare în România (vezi punctul 3 supra), pe cînd aici dificultăţile de publicare în România devin ipotetice (este uşor de presupus).
Consider această afirmaţie a reclamantului Paul Goma contradictorie.
5) P. Goma susţine că ne apare ca destul de probabil că o parte a intelectualilor amintiţi folosesc «antisemitismul» lui Paul Goma tocmai ca un pretext pentru decredibilizarea şi marginalizarea sa, pentru minimalizarea scrierilor sale (vezi p. 5 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: Reclamantul se bazează pe propriile impresii, nu se revendică de la dovezi ferme ("ne apare ca destul de probabil ") şi le face procese de intenţie intelectualilor români care nu-i împărtăşesc opiniile.
Consider această afirmaţie a reclamantului Paul Goma nerelevantă.
6) P. Goma susţine că "în alte condiţii decît cele evocate aici, un scriitor de valoarea lui Paul Goma (şi cu statutul moral al acestuia) ar fi publicat în propria ţară nu din iniţiativa sa, ci a editurilor (vezi p. 5 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: Problema relaţiilor comerciale dintre scriitorul Paul Goma şi editurile din România nu constituie obiectul prezentului proces.
Consider această afirmaţie a reclamantului Paul Goma nerelevantă.
7) P. Goma susţine că aşa cum rezultă inclusiv din Bio-bibliografia autorului, editurile din ţară îl evită sistematic iar, uneori, atunci cînd se mai întîmplă ca vreuna să-l «publice» îl cenzurează ori îi dau cărţile la topit (vezi p. 5 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: Din consultarea Bio-bibliografiei depuse la dosar se desprinde o concluzie exact opusă celei susţinute de reclamant: Paul Goma este, poate, cel mai prolific autor român al ultimei perioade, publicînd în decurs de 15 ani circa 33 de titluri (unele în 2 sau 3 ediţii), atît la edituri româneşti prestigioase (Polirom, Humanitas, Univers, Dacia, Nemira, Cartea Românească etc.), cît şi la altele mai puţin cunoscute (Loreley), dar continuînd mereu să se lamenteze pentru faptul că este împiedicat de la publicare.
Consider această afirmaţie a reclamantului Paul Goma neadevărată.
8) P. Goma invocă în favoarea sa "Protestul din 11 septembrie 2005 al celor 200 de intelectuali români (depus la dosarul cauzei)", pentru a atenua reproşurile de antisemitism care i-au fost aduse (vezi p. 5 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: Subsemnatul depun la dosarul cauzei, în contraargumentaţie, articolul editorial Un protest avortat, publicat în revista E-Leonardo, nr. 8/2006, unde analizez pe larg, cu argumente şi explicaţii, tocmai erorile de informaţie şi dovezile de rea-credinţă incluse în numitul Protest al celor 200 (vezi Anexa 9).
D. Fapte ţinînd de argumentaţia emoţională.
1) Reclamantul afirmă despre sine: "Scriitorul Paul Goma nu este antisemit ( ) pentru că este soţ şi tată de evrei (vezi p. 23 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: Situaţia familială a unui intelectual nu justifică opiniile sale părtinitoare, nedrepte şi insultătoare, exprimate în scris, împotriva unei întregi comunităţi etnice.
Consider acest argument al reclamantului ca nerelevant.
2) Reclamantul afirmă despre sine: Sînt cunoscut atît în ţară, cît şi peste hotarele ei, ca disident faţă de regimul comunist totalitar, căruia m-am împotrivit prin atitudinea mea, prin opiniile mele exprimate chiar şi în «epoca de aur», cînd încă mă aflam în ţară, ca şi acum, cînd trăiesc în exil ( ) şi prin scrierile mele, în care am criticat dur regimul amintit, dezvoltînd în acelaşi timp o prezentare a evenimentelor acelei perioade, bazată pe surse de documentare obiective, istorice (vezi p. 2 - 3 ale reclamaţiei).
RĂSPUNS: Prestigiul de luptător anticomunist nu-i permite reclamantului să se plaseze deasupra legilor ţării, nu-l autorizează să insulte o amplă categorie de victime care au plătit cu viaţa aberaţia fascistă. Anticomunismul nu presupune cu necesitate antisemitismul!
Consider acest argument al reclamantului ca nerelevant.
3) Reclamantul afirmă despre sine: În legătură cu acuzaţia de antisemitism, dar şi cu altele care i se aduc azi lui Paul Goma, ( ) este semnificativ faptul că practic toate aceste acuzaţii i-au fost aduse în trecut şi de Securitate (vezi p. 22 a reclamaţiei).
RĂSPUNS: Faptul că în trecut Paul Goma a fost atacat pe nedrept de Securitate nu îl absolvă de acuzaţia legitimă şi întemeiată, dovedită printr-o avalanşă de citate, din prezent.
Consider acest argument al reclamantului ca nerelevant.
Am detaliat, pînă în acest punct al Întîmpinării, aspecte ţinînd de prezentarea distorsionată sau neadevărată a unor fapte de natură istorică, sau ţinînd de etica argumentaţiei, sau ţinînd de corectitudinea informaţiei, sau ţinînd de argumentaţia emoţională, în cadrul reclamaţiei depuse de scriitorul Paul Goma. A fost vorba de un şir de filtre succesive, plantate de reclamant în calea cititorilor săi, menite să răstălmăcească realitatea efectivă. P. Goma încearcă să-şi fructifice talentele de prozator în planul exigenţelor ferme ale unui proces în tribunal, după ce a eşuat umplînd de o insultătoare ficţiune antisemită, în ultimele sale cărţi, trecutul minorităţii evreieşti din România.
II. Prezentarea lacunară a unor consecinţe.
Reclamantul Paul Goma insistă exclusiv asupra consecinţelor suferite de el însuşi, în urma reacţiilor la publicarea textelor sale antisemite (un prejudiciu care-i lezează pînă la ultimele resorturi nu numai reputaţia, imaginea publică, ci şi demnitatea de om, vezi p. 24 a reclamaţiei). El nu e frămîntat absolut deloc de "demnitatea de om" a supravieţuitorilor Holocaustului, sau a urmaşilor victimelor Holocaustului, care află tocmai acum, la începutul secolului XXI, din partea scriitorului Paul Goma, că tragedia care unora le-a marcat pentru totdeauna viaţa, iar multora le-a provocat moartea, nici măcar n-a existat: Doar ştim, avem şi hîrtii[,] şi ţinere-de-minte: «Holocaustul românesc» este o minciună, un fals, o escrocherie, o ticăloasă ameninţare («Punga sau viaţa!») (vezi Anexa 5 p. 273).
Autorul parizian nu s-a mulţumit să insulte, în textele sale, doar memoria celor care nu mai sînt. Întrucît a considerat probabil rescrierea istoriei ca o sarcină prioritară, iar pe toţi cei cu altă părere decît a sa, ca duşmani personali, Paul Goma s-a coborît la repetate şi lamentabile atacuri defăimătoare, împotriva celor care nu i-au îmbrăţişat cu entuziasm ipotezele halucinante. Mă limitez, în această Întîmpinare, să indic doar cîteva din gravele afirmaţii calomnioase pe care reclamantul Paul Goma le-a exprimat la adresa subsemnatului, prin intermediul presei tipărite din România. Sînt convins că o la fel de amplă galerie de insulte din partea lui Paul Goma va putea fi contabilizată şi de ceilalţi pîrîţi în cadrul procesului.
1) P. Goma mă acuză de lipsă de onestitate, fiindcă aş fi întreprins manevre de culise pentru a-i bloca sau cenzura cărţile: «intervenţia» concertată a holocaustologilor în defavoarea mea ca autor, pe lîngă direcţia Polirom îi mai numesc o dată: cu excepţia lui Al. Florian, Laszlo şi a lui Pecican, sînt autori Polirom etc. (vezi Anexa 10 articolul lui Paul Goma, Dezminţire la o dezminţire, în Ziua, sîmbătă, 20 august 2005).
RĂSPUNS: Subsemnatul n-am intervenit niciodată pentru nepublicarea vreunei cărţi a lui Paul Goma. În schimb am contribuit la publicarea cîtorva dintre ele, i-am prefaţat Jurnal I-II-III la Ed. Nemira, Bucureşti, i-am îngrijit ediţia de Scrisori întredeschise de la Oradea. I-aş fi îngrijit inclusiv Jurnal IV-V-VI de la Ed. Dacia, Cluj, dacă nu găseam în şpalturi, pe neaşteptate, note mincinoase chiar la adresa mea, colaboratorul său de cîţiva ani.
2) P. Goma mă acuză de incompetenţă, fiindcă aş fi scris despre cărţile sale fără a le citi, fără a le cita: lălăiala calomnioasă semnată de R. Ioanid despre «antisemitul» de mine. Textul a devenit Evanghelia holocaustologilor carpatodanubieni, el i-a scutit pe M. Shafir, G. Andreescu, Oişteanu, A. Cornea, V. Ciobanu, V. Gârneţ, Pecican, M.D. Gheorghiu, Laszlo de a citi cărţile incriminate, de a da citate din ele " (vezi Anexa 10).
RĂSPUNS: Subsemnatul mi-am exprimat disocierea faţă de antisemitismele lui Paul Goma mai întîi în octombrie-noiembrie 2002. Radu Ioanid şi-a publicat pentru prima dată amplul studiu despre antisemitismul lui Paul Goma în iulie 2003. Îl invit pe autorul bellevillian să-mi explice mai detaliat cum am făcut să copiez concluziile lui Radu Ioanid, cu o anticipaţie de peste jumătate de an, fără a recurge la spiritism sau telepatie. Aştept de asemeni să-mi explice cum am putut reda zeci de citate din cărţile sale, indicînd cu precizie ediţia şi pagina de provenienţă, fără a le fi citit.
3) P. Goma mă acuză de servilism, fiindcă aş fi criticat antisemitismul său din alte motive decît cele strict ştiinţifice: " Ce îi mînase [în luptă] pe G. Andreescu, Dan Pavel, V. Gârneţ, Laszlo, Pecican: nu o irepresibilă sete de adevăr (istoric), ci o represibilă apucătură a oamenilor fără coloană vertebrală: aceea de a se oferi să facă «un serviciu» necerut (vezi Anexa 10).
RĂSPUNS: Subsemnatul declar că tocmai irepresibila sete de adevăr istoric m-a împins să contest în public, sub semnătură, cu citate, analize, demonstraţii şi argumente, antisemitismele revoltătoare ale lui Paul Goma din ultima vreme.
4) P. Goma mă acuză că urmăresc interese de natură mercantilă, fiindcă aş fi fost angajat cercetător la Institutul pentru Studierea Holocaustului din România, unde mi s-ar fi pus la dispoziţie fonduri, local, secretare, automobile (şi benzină!), şoferi etc. (vezi Anexa 11 - articolul lui Paul Goma, Institutul pentru Studierea Terorii Bolşevice din România, în Ziua, sîmbătă, 1 octombrie 2005).
RĂSPUNS: Subsemnatul declar că, pentru a scrie despre Holocaustul din România, nimeni nu m-a angajat şi nimeni nu mi-a dat nici fonduri, nici local, nici secretare, nici automobile, nici benzină, nici şoferi.
Onorată Instanţă,
Avînd în vedere că:
- persoana care insultă cu încrîncenare destinul tragic al minorităţii evreieşti din România mă acţionează acum în instanţă pentru denigrare, deoarece i-am atras atenţia asupra derivelor sale antisemite;
- persoana care, după decembrie 1989, a beneficiat amplu de libertatea cuvîntului şi a opiniei mă acţionează acum în instanţă pentru denigrare, încercînd să-mi reteze tocmai libertatea cuvîntului şi a opiniei;
- persoana care mă denigrează în mod repetat şi scandalos mă acţionează acum în instanţă tocmai pentru denigrare,
Vă rog să respingeţi ca neîntemeiată acţiunea scriitorului Paul Goma.
În conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, solicit judecarea în lipsă.
Cluj-Napoca,
09.05.2006