Laszlo Alexandru

 

DE-A V-AŢI ASCUNSELEA

 

 

            Dragă Ovidiu Pecican,

            Am citit textul lui Gabriel Andreescu (Mult Goma) pe care mi l-ai trimis. Ce să-ţi spun? Pe alocuri e "pozitiv", cum se spune la briefingurile politice de azi – prin alte părţi m-a amuzat sau (uşor) nemulţumit. Să înşir doar cîteva dintre acestea din urmă:

            1. Da, tot autocronist e Gabi al nostru. Se pune pe sine în frunte, că a luptat el împotriva antisemitismului lui Goma. Apoi îi mai înşiră pe Michael Shafir, Radu Ioanid şi Andrei Oişteanu. Cu tot regretul – şi jena: revin, repet şi subliniez. Eu însumi am fost primul (din punct de vedere cronologic) care am semnalat şi m-am disociat de antisemitismul lui Paul Goma, încă din 2002 – asta în timp ce prietenul nostru comun Ion Solacolu îmi argumenta înţelept că Goma nu-i antisemit, ci e... subiectiv şi pătimaş, iar tu însuţi, Ovidiu Pecican (e suficient să reciteşti primele tale intervenţii) dădeai ipoteza antisemitismului, încă din subtitlu, cu semnul întrebării, pentru ca în cuprinsul textului să ajungi mai degrabă la concluzia opusă, că nu, în ciuda aparenţelor, totuşi, Goma nu e antisemit. Apoi ţi-ai schimbat atitudinea, sub efectul apariţiei Săptămînii roşii precum şi (îndrăznesc să sper) al analizelor mele. Lucrurile aşa stau, cronologia asta este – dacă amicul Gabi are o reţetă de inversat ordinea lucrurilor şi evoluţia timpului, să ne-o şoptească şi nouă la ureche. Mie, de pildă, mi-ar plăcea să redevin contemporan cu vremurile cînd era bunica fată...

            2. Nu, cu toată prietenia, Ion Solacolu n-a fost "organizatorul" întregii noastre discuţii despre Goma, cum neglijent scrie G. Andreescu. Pur şi simplu aşa s-a nimerit că pe vremea aceea – ca şi în prezent – fiind I. Solacolu unul din principalii mei confidenţi şi amici epistolari, i-am împărtăşit nedumerirea, apoi supărarea, apoi indignarea mea în faţa treptatei metamorfoze antisemite a celuilalt amic al nostru, Paul Goma. Iar Solacolu n-a obosit a nuanţa, contrazice sau respinge ipotezele mele, pînă cînd el însuşi a trebuit să cedeze în faţa evidenţelor. Aceeaşi situaţie întîmplătoare a făcut ca, la iniţiativa mea de a reuni cele trei puncte de vedere ale noastre într-un singur volum, să iasă în întîmpinare I. Solacolu cu contrapropunerea să scoatem în prealabil un număr al revistei Dialog (variantă agreată de toţi trei: Laszlo, Pecican, Solacolu).

            În treacăt fie spus, mă amuză eforturile amicului Gabi de a mă ascunde prin peisaj: în discuţia despre antisemitismul lui Goma ar fi evoluat mai ales el însuşi în presa de Bucureşti, dialogul nostru ar fi fost "organizat" de Solacolu etc. Simpatice nuanţe.

            3. De două ori, pe aceeaşi pagină, G. Andreescu identifică eronat obiectul propriei sale polemici, scriind despre "cele două texte [ale lui Goma] Săptămîna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 şi Basarabia şi Evreii". În realitate Paul Goma a scris pe subiectul în dezbatere:

            a) Basarabia, roman, Bucureşti, Ed. Jurnalul literar, 2002;

            b) Săptămîna Roşie 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii, eseu, Buc., Ed. Vremea XXI, 2004 (precedat de două ediţii mai puţin elaborate, tipărite la Chişinău).

            Gabriel Andreescu la ce anume se referă, atunci cînd se referă la ceva?

            4. Mărturisesc că logica anumitor afirmaţii ale recenzentului nostru îmi scapă cu desăvîrşire: “A-l face pe Goma o clonă a lui Vadim Tudor, ori a-l ameninţa cu Ordonanţa nr. 31/2002 nu face decît să-i dea dreptate exilatului din Paris”. Asta cum vine? Dacă eu dovedesc cu citate că Goma îl copiază pe Vadim în ce şi în cum spune, asta îl va încuraja pe Goma?!? Sau ce?

            În treacăt: nu l-am "ameninţat" pe Goma cu Ordonanţa. Am constatat, pe ton alb, în urma textelor citate, că volumul Săptămîna Roşie se include în prevederile Ordonanţei, iar asta reprezintă o ilegalitate, sau o faptă de natură penală. Cîteva pagini mai jos afirmam, de asemeni, că eu unul n-am competenţa de a judeca situaţia din punct de vedere juridic, dar înţeleg să protestez cu hotărîre în plan moral.

            5. Ca filolog mă deranjează unele improprietăţi terminologice ale comentatorului nostru:

            - "În ultima epistolă, Paul Goma antisemit, Laszlo Alexandru foloseşte…" – în realitate nu e vorba de o epistolă a mea, ci de un studiu critic de 35 pagini de computer, cu 50 de note de subsol (da, mă ascunde Gabi în peisaj, mă ascunde).

            - "…apariţia Săptămînii Roşii a ridicat tonul susţinerilor" [lui Laszlo Alexandru]. În realitate apariţia cărţii a ridicat tonul… reţinerilor mele, nu al susţinerilor mele – ceea ce e taman pe dos.

            - "argumentul istoric trebuie urmărit în pleninătatea detaliului lui" – …ah, pleninătatea, combate adînc, doar că e un termen profund inexistent în limba dulce ce-o vorbim/scriem. O fi vrut să spună: "deplinătatea" sau "plenitudinea". (Spre cinstea autorului, se cuvine arătat că ultima perlă lipseşte din varianta publicată în nr. 3/2005 al revistei Timpul. Mintea românului cea de pe urmă.)

            În rest, vorba cuiva, s-auzim numai de bine!