Laszlo Alexandru

 

DOUĂ DESTINE



Mircea Miclea s-a născut în 1963 şi a studiat filosofia şi psihologia la Cluj. În ziua de 21 decembrie 1989 se afla în Piaţa Libertăţii din centrul Clujului, alături de Călin Nemeş, Lucian Matiş şi alţii care şi-au plătit cu viaţa îndrăzneala. I-a privit în faţă pe ucigaşi. A fost el însuşi la un pas de a fi împuşcat. Situaţia de atunci i-a rămas întipărită pentru totdeauna în memorie. “După această experienţă, trăiesc viaţa altfel. Nu mai am frici! Mi-am demonstrat, la modul fundamental, real, nu retoric, că sînt liber şi nu sînt laş. Oricît de jos aş cădea, oricît de multe lucruri rele s-ar spune vreodată despre mine, la sfîrşit mă pot ridica să strig: «Da, dar ştiţi, nu sînt laş şi sînt liber, mă-nţelegeţi?». Nu-mi teoretizez libertatea, ci o trăiesc pur şi simplu, intens, plenar, pînă în vîrful unghiilor, aşa cum îmi simt sîngele prin vene. (…) De atunci, în fiecare zi de 21 decembrie mă îmbrac mai frumos, cîteodată mă duc în piaţă şi, crede-mă, în ziua aceea mă simt mai înalt!” (Revista 22, nr. 775/2005).

Constantin Degeratu s-a născut în 1948 şi a absolvit Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti, precum şi Facultatea de Drept de la Cluj. În decembrie 1989 era locotenent-colonel la Cluj şi a stabilit pe hartă planurile de atac ale armatei împotriva participanţilor la revoluţie. “În noaptea de 20/21.12.1989, fiind de serviciu, am întocmit, cu aprobarea comandantului şi a şefului de stat major, o variantă de acţiune (…). Pentru contracararea acţiunilor teroriste s-a stabilit să se studieze unele variante de acţiune vizînd apărarea sediilor instituţiilor politico-administrative, a unor obiective şi locuri importante din garnizoanele de reşedinţă ale unităţilor, precum şi apărarea populaţiei civile împotriva acţiunilor teroriste” (vezi declaraţia din vol. lui Tit-Liviu Domşa – Victor Eugen Mihai Lungu, “Împuşcaţi-i, că nu-s oameni!”, vol. 1, Fundaţia Academia Civică, Cluj, 1998, p. 80). Colegii de atunci, printre care colonelul Vasile Lateş, au subliniat contribuţia sa la reprimarea manifestanţilor: “Cunosc că lt. col. Degeratu Constantin, la acea dată ofiţer în cadrul Secţiei operaţii, a înscris pe o hartă a Clujului locurile unde urmau să se deplaseze unele subunităţi din Floreşti” (ibid., p. 201). În luna mai 1990, colonelul Constantin Degeratu a contribuit la demiterea procurorului militar care ancheta evenimentele din decembrie ‘89 (p. 22). La 19 noiembrie 1997, în calitate de şef al Statului Major General şi Secretar de Stat în Ministerul Apărării Naţionale, generalul de divizie dr. Constantin Degeratu a emis Ordinul Circular nr. 522 prin care “se suspendă temporar dreptul personalului militar şi civil din statele majore, comandamentele, unităţile, formaţiunile şi celelalte instituţii din subordinea Statului Major General de a furniza mijloacelor de informare în masă orice fel de informaţii cu privire la activitatea proprie şi a altor persoane pe timpul evenimentelor din decembrie 1989. (…) Prezentarea personalului militar şi civil la organele de anchetă şi judecată, în orice calitate, pentru fapte legate de evenimentele din decembrie 1989 se va face numai cu aprobarea ministrului apărării naţionale. Prezentul ordin va fi adus de îndată la cunoştinţa întregului personal prin grija comandanţilor (şefilor) eşaloanelor interesate” (ibid., p. 16).



La sfîrşitul lunii decembrie 2004, Mircea Miclea a fost numit în funcţia de Ministru al Învăţămîntului din România. La jumătatea lunii ianuarie 2005, generalul Constantin Degeratu a fost numit în funcţia de consilier de stat la Departamentul Securităţii Naţionale din România.

Ce-şi vor spune cei doi cînd se vor întîlni prin Palatul Guvernului sau la Preşedinţie? Îşi vor strînge mîna? Îşi vor zîmbi? Vor evoca amintiri comune de la Revoluţie? “Scuză-mă că nu te-am omorît!” “Scuzaţi-mă că, totuşi, am supravieţuit!”

Atîta timp cît nu se va face dreptate în România, criminalii şi supravieţuitorii victimelor vor sta în continuare la aceeaşi masă.

(ianuarie 2005)