Laszlo Alexandru

MINCIUNILE LUI PAUL GOMA

            Constat cu profundă tristeţe, dar şi cu indignare, că Paul Goma a “dezertat la inamic” în ultimii ani şi, din promotor al moralităţii şi adevărului în viaţa publică românească, a devenit promotor al mesajului antisemit, intransigent şi intolerant. Nu mi-aş fi închipuit niciodată că principalul adversar al comunismului românesc, omul situat în secolul XX pe baricada civismului, se va transforma în secolul XXI în partizanul minciunilor scandaloase. Care mai poate fi legătura dintre drepturile omului şi defăimarea unei minorităţi etnico-religioase? Cum se împacă militantismul pentru dreptate cu resuscitarea propagandei fasciste?

            În cartea Săptămîna Roşie 28 iunie - 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii, Buc., Ed. Vremea XXI, 2004, folosind pretextul analizei istorice, Paul Goma face o lungă serie de afirmaţii flagrant şi stupefiant antisemite. Minciunile sale se revarsă în torente: a) autorul deduce în mod fals că exterminarea evreilor s-ar fi datorat faptului că aceştia i-au agresat pe românii în retragere din Basarabia (în realitate motivele Holocaustului sînt mult mai numeroase şi complexe, de anvergură continentală); b) autorul inversează în mod fraudulos semnificaţia morală a faptului istoric şi aruncă vina Holocaustului pe umerii victimelor; c) autorul dezechilibrează ponderea întîmplărilor, exagerînd pierderile de vieţi omeneşti printre românii din Basarabia, dar minimalizînd pierderile de vieţi omeneşti printre evreii din România; d) autorul deplasează focalizarea “investigaţiei” sale doar asupra anumitor fapte pe care le hipertrofiază (agresiunile antiromâneşti), în schimb neglijează ponderea reală a altor fapte, mult mai grave (exterminarea evreilor); e) autorul, procedînd astfel, recuperează şi îmbrăţişează argumentele propagandei antonesciene; f) autorul resuscită şi cosmetizează chiar figura criminalului de război Ion Antonescu; g) autorul reciteşte mare parte din istoria României în cheie antisemită (răscoala ţărănească din 1907, criza frontului în primul război mondial, înfiinţarea partidului comunist, “importarea” comunismului rusesc, toate s-ar fi produs din “vina” evreilor); f) autorul pune în mod fals semnul echivalenţei între evrei şi comunism; g) autorul trece cu vederea sau ascunde numeroasele agresiuni antisemite româneşti care au precedat anul 1940; h) autorul culminează în minciunile sale atunci cînd neagă explicit Holocaustul din România, scriind negru pe alb: “Holocaustul românesc este o minciună, un fals, o escrocherie, o ticăloasă ameninţare (Punga sau viaţa!)” (vezi ed. cit., p. 273).

            În examinarea unor asemenea afirmaţii extrem de grave, orice cititor cu minim bun simţ va fi obligat să pornească de la însuşi textul legii. Conform Ordonanţei de Guvern nr. 31/13 martie 2002, negarea în public a Holocaustului este interzisă şi este pedepsită cu închisoare între 6 luni şi 5 ani. O asemenea reglementare există în numeroase state occidentale, reprezintă un semn minim de civilizaţie şi o condiţie ca România să se integreze în Europa.

            O flagrantă eroare de judecată ar fi să echivalăm scrierile anticomuniste “ilegale” ale lui Paul Goma dinainte de 1989 cu scrierile antisemite ilegale ale lui Paul Goma de după anul 2000. În prima situaţie autorul critica realităţi dictatoriale şi sfida o lege abuzivă. În a doua situaţie autorul răstălmăceşte fapte istorice şi sfidează o lege democratică, de anvergură europeană. În anii represiunii, Goma a fost un ilustru promotor al libertăţii. În anii democraţiei, Goma se dovedeşte un penibil promotor al dogmatismului.

            Cîţiva intelectuali au constatat în scris că Paul Goma face afirmaţii neadevărate, insultătoare la adresa unei comunităţi etnice şi chiar încalcă legislaţia in vigoare. Am fost şi eu unul dintre scriitorii care au protestat împotriva minciunilor lansate din Belleville, fără a-i cunoaşte (cu o singură excepţie) pe ceilalţi, fără a mă coordona cu ei şi fără a beneficia de vreun avantaj material pentru studiul amănunţit pe care l-am publicat în presa tipărită şi electronică (vezi Paul Goma antisemit, în Tribuna, nr. 56-57-58/2005; în E-Leonardo, nr. 5/2004, la www.eleonardo.tk).

            Paul Goma a reacţionat personal sau prin intermediari, prăvălind altă avalanşă de minciuni împotriva celor care l-am contestat. Cea mai recentă dintre ele a apărut în ziarul Ziua de sîmbătă, 20 august 2005, precum şi în numărul 9 al revistei electronice Tiuk (la www.tiuk.reea.net). Subsemnatul Laszlo Alexandru mă văd nevoit să dezmint aici public şirul de neadevăruri jenante şi flagrante pe care le lansează romancierul la adresa mea.

            1. Autorul susţine că o amplă conjuraţie de intelectuali s-a mobilizat în vederea blocării sau cenzurării cărţilor sale şi se referă la “«intervenţia» concertată a holocaustologilor în defavoarea mea ca autor, pe lîngă direcţia Polirom – îi mai numesc o dată: cu excepţia lui Al. Florian, Laszlo şi a lui Pecican, sînt autori Polirom…” etc.

            La acestea răspund:

            - Subsemnatul nu sînt holocaustolog (ce-o fi asta? cine-ţi dă diplomă în domeniu?); am scris despre Holocaust doar atunci cînd m-am simţit obligat să contest cu argumente aberaţiile lui Paul Goma pe tema respectivă.

            - Subsemnatul nu sînt (într-adevăr) autor publicat la Editura Polirom.

            - Subsemnatul declar că n-am intervenit niciodată pentru nepublicarea vreunei cărţi a lui Paul Goma. În schimb am contribuit la publicarea cîtorva dintre ele, i-am prefaţat Jurnal I-II-III la Ed. Nemira, Bucureşti, i-am îngrijit ediţia de Scrisori întredeschise de la Oradea şi i-aş fi îngrijit inclusiv Jurnal IV-V-VI de la Ed. Dacia, Cluj, dacă nu găseam în şpalturi, pe neaşteptate, note mincinoase inclusiv la adresa mea, colaboratorul de cîţiva ani al lui Paul Goma.

            2. "…în ultimele decenii, m-au tot pus la stîlpul «antisemitismului» - încă o dată: etichetîndu-mă, însă evitînd a da citate din textele mele «antisemite»…”

            - Subsemnatul doresc să arăt că Paul Goma şi-a obţinut titlul de antisemit în mod perfect justificat, după eforturi şi strădanii repetate, pe baza textelor sale publicate în 2002 (Basarabia, Buc., Ed. Jurnalul literar), în 2004 (Săptămîna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii, Buc., Ed. Vremea XXI), precum şi în jurnalul expus pe internet în ultimii doi-trei ani; cel care vorbeşte însă de “ultime decenii” de persecuţie pentru antisemitism frizează mania persecuţiei.

            - Subsemnatul am reacţionat la textele lui Paul Goma în corespondenţa mea publică, în 2002, în studiul Paul Goma antisemit, în polemica Păcală învaţă istorie etc. În intervenţiile mele am reluat cîteva zeci de citate antisemite, mincinoase, aberante, din scrierile recente ale Paul Goma (peste 30 de citate, cel puţin). Pasajele respective nu erau trunchiate. În dreptul fiecăruia era indicată pagina de provenienţă, pentru a putea fi verificat, şi era însoţit de comentariul sau analiza mea. Orice cititor de minimă bună-credinţă poate verifica aceste afirmaţii aruncînd o privire pe contribuţiile mai sus amintite, publicate pe internet sau în presa tipărită.

            3. “…lălăiala calomnioasă semnată de R. Ioanid despre «antisemitul» de mine. Textul a devenit Evanghelia holocaustologilor carpatodanubieni, el i-a scutit pe M. Shafir, G. Andreescu, Oişteanu, A. Cornea, V. Ciobanu, V. Gârneţ, Pecican, M.D. Gheorghiu, Laszlo de a citi cărţile incriminate, de a da citate din ele…"

            - Subsemnatul declar că mi-am exprimat în scris pentru prima dată disocierea de antisemitismele lui Paul Goma în octombrie-noiembrie 2002. Radu Ioanid şi-a publicat pentru prima dată amplul studiu despre antisemitismul lui Paul Goma în iulie 2003. Îl invit pe autorul bellevillian să-mi explice mai detaliat cum am făcut eu să “copiez” concluziile lui Radu Ioanid, cu o anticipaţie de peste jumătate de an, fără a recurge la spiritism sau telepatie.

            - Subsemnatul declar că am citit cu multă atenţie cărţile publicate de Paul Goma în România, ba chiar am scris vreo 20 de studii critice şi analize despre ele.

            - Subsemnatul declar că în viaţa mea n-am scris despre o carte pe care n-am citit-o. Dacă cineva poate dovedi contrariul, îi aştept cu nerăbdare dovezile.

            4. "…Ce îi mînase [în luptă] pe G. Andreescu, Dan Pavel, V. Gârneţ, Laszlo, Pecican: nu o irepresibilă sete de adevăr (istoric), ci o represibilă apucătură a oamenilor fără coloană vertebrală: aceea de a se oferi să facă «un serviciu» necerut…"

            - Subsemnatul declar că niciodată nu i-am cerut voie lui Paul Goma să scriu despre el: nici cînd l-am lăudat, nici cînd l-am contestat. Subsemnatul declar că, în general, cînd am scris sau publicat n-am aşteptat niciodată bilet de voie din partea nimănui.

            - Subsemnatul declar că nu-i permit nici lui Paul Goma şi nici altcuiva să se pronunţe calomnios despre coloana mea vertebrală. Mi-a fost suficient că am pus-o la bătaie apărîndu-l şi lăudîndu-l public pe Goma însuşi, între anii 1992-1999, atunci cînd o merita cu adevărat şi cînd majoritatea lumii culturale româneşti îl defăima.

            - Subsemnatul declar că în primul rînd tocmai irepresibila sete de adevăr istoric m-a împins să contest în public, sub semnătură, cu citate, analize, demonstraţii şi argumente, antisemitismele revoltătoare ale lui Paul Goma din ultima vreme.

            În acest context, consider incalificabilă viclenia suplimentară a lui Paul Goma de a mima defensiva (prin publicarea unui fals drept la replică) pentru a-şi prelungi ofensele şi ofensiva. Îi promit că voi răspunde fără ezitare la toate minciunile jenante pe care se va mai gîndi să le răspîndească la adresa mea.

Tiuk, nr. 9/2005;

Tribuna (Cluj),

            nr. 74/1-15 octombrie 2005, p. 13.