Laszlo Alexandru

 

GOMA LA TRIBUNAL

(Acte de la proces)

 

 

            Către

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREŞTI

Str. Stavropoleos, nr. 6, sector 3, Bucureşti


            Subsemnatul LASZLO ALEXANDRU, domiciliat īn Cluj-Napoca, Str. Micuş, nr. 1, ap. 87, jud. Cluj, C. Id. Seria KX, nr. 070343, īnaintez următoarea


ÎNTÎMPINARE


la Dosarul nr. 13596/299/2006, avīnd ca pīrīţi: Administraţia Prezidenţială, Andreescu Gabriel, Editura Polirom Iaşi, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din Romānia, Florian Alexandru, Gārbea Horia, Gheorghiu Mihai Dinu, Ioanid Radu, Laszlo Alexandru, Lefter Ion Bogdan, Manolescu Nicolae, Marian Boris, Mihăieş Mircea, Muşat Carmen, Oişteanu Andrei, Revista “22”, Revista “Observator cultural”, Revista “Realitatea evreiască”, Revista “Timpul”, Shafir Michael, Totok William, Vianu Ion, Wiesel Elie, Ziarul “Cotidianul”, īmpotriva reclamantului Paul Goma, domiciliat īn Paris, arondismentul 20, Str. Bisson, nr. 27-29, Franţa.

            Subsemnatul Laszlo Alexandru vă solicit să respingeţi ca neīntemeiată acţiunea prin care reclamantul Paul Goma mă acuză de "denigrare", pentru calificativul de antisemit pe care i l-am atribuit.

            Arăt prin prezenta c㠓a denigra” pe cineva echivalează, īn limba romānă, cu a-l ponegri, a-l calomnia, a susţine aşadar lucruri neadevărate īn legătură cu persoana respectivă. Atunci cīnd, dimpotrivă, se afirmă adevărul despre cineva – chiar dacă acel adevăr e incomod, neplăcut, greu de acceptat – nu avem de-a face cu fapta de denigrare. Īnţeleg să fac īn continuare proba verităţii, demonstrīnd că obiecţiile pe care le-am exprimat, prin publicaţiile mele, la adresa reclamantului Paul Goma sīnt īntemeiate şi susţinute cu dovezi.

            Īn ceea ce priveşte reproşul de antisemitism, care i-a fost adresat reclamantului Paul Goma de cīţiva intelectuali, īncepīnd cu anul 2002, consider că este pe deplin confirmat de ideile, argumentele şi citatele vehiculate īn volumele semnate de respectivul scriitor: Basarabia (Buc., Ed. Jurnalul literar, 2002), Săptămīna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (Buc., Ed. Vremea XXI, 2004), precum şi īn anumite intervenţii din presa autohtonă sau de pe internet.

            Conform Dicţionarului explicativ al limbii romāne, termenul "antisemitism" desemnează o “doctrină sau atitudine rasistă īndreptată īmpotriva evreilor, cărora li se contestă drepturile cetăţeneşti īn interiorul naţiunii īn care trăiesc”. Atitudinea de antisemitism se poate manifesta, īn mod direct, īmpotriva evreilor din contemporaneitate, sau īn mod indirect: prin răstălmăcirea şi minimalizarea trecutului tragic al evreilor, prin īnvinovăţirea evreilor īnşişi pentru soarta lor, prin considerarea depreciativă sau contestarea Holocaustului, prin elogierea autorilor care au pus la cale ori au executat Holocaustul etc. Primul aspect – al ostilităţii īmpotriva evreilor din contemporaneitate – are o prezenţă mai degrabă periferică īn opera recentă a lui Paul Goma (deşi nu lipsesc pe alocuri tonurile violent insultătoare la adresa statului Israel). Autorul īşi īndreaptă īnsă īntreaga energie spre deturnarea, răstălmăcirea şi interpretarea ostilă, jignitoare, neadevărată a trecutului evreilor din Romānia. Prin deformarea faptelor istorice, prin folosirea tendenţioasă a unor surse şi interpretări unilaterale, scriitorul īncearcă īn subsidiar delegitimarea suferinţei victimelor, răsturnarea raportului moral dintre ucişi şi ucigaşi.

            Deşi tezele expuse de Paul Goma jignesc memoria unor fiinţe umane dispărute prin moarte violentă, contravin adevărului istoric şi īncalcă legislaţia statului romān, o serie de intelectuali din ţară şi din străinătate ne-am limitat la a-i contesta, cu argumente, citate şi explicaţii, intervenţiile publice. Nimeni n-a īncercat să-i blocheze lui Paul Goma dreptul la cuvīnt, nimeni n-a vrut pīnă acum să-i ceară socoteală īn justiţie, nimeni nu i-a negat posibilitatea formulării unor opinii (fie ele oricīt de ciudate, de strīmbe). Reacţiile de disociere, cīte au existat, au fost formulate a posteriori, va să zică după ce Paul Goma şi-a publicat deja īn presă ipotezele. Dar, īn ciuda situaţiei concrete existente, prin această reclamaţie īn justiţie, depusă acum īmpotriva unor intelectuali prestigioşi şi a unor publicaţii recunoscute, Paul Goma īncearcă, el īnsuşi, să-şi impună cu forţa opiniile neadevărate, să blocheze prin intermediul tribunalului dreptul la cuvīnt al celorlalţi, să nege cu ajutorul instanţei dreptul la opinie şi la cercetarea corectă a istoriei.

            Subsemnatul Laszlo Alexandru resping ca profund neīntemeiate argumentele expuse de Paul Goma īn reclamaţia sa şi īnţeleg să-i demontez neadevărurile, īn toată ampla lor cazuistică, analizīnd două din metodele lui principale de falsificare:

            I. Prezentarea distorsionată sau neadevărată a unor fapte;

            II. Prezentarea lacunară a unor consecinţe.

            Detaliez răspunsurile īn cele ce urmează.


            I. Prezentarea distorsionată sau neadevărată a unor fapte.

            Reclamantul Paul Goma atribuie motivaţii false īntregului conflict care a dus la acest proces īn faţa instanţei de judecată. Preocupat mai mult de efectele din prezent (“un prejudiciu care-i lezează pīnă la ultimele resorturi nu numai reputaţia, imaginea publică, ci şi demnitatea de om”, vezi p. 24 a reclamaţiei), Paul Goma trece cu prea mare uşurinţă peste cauzele care au condus, pe cale directă, la o asemenea situaţie regretabilă. Tot astfel, dacă examinăm fenomenologic doar gama unor consecinţe, fără a lua īn considerare motivele care le-au provocat, dovedim o abordare greşită: omul din caverne constata disperat că afară e furtună, omul modern urmăreşte buletinul meteo. Cauza ostilităţii la adresa scriitorului a constituit-o, īn situaţia de faţă, nu trecutul glorios de disident anticomunist al lui Paul Goma, recunoscut de numeroşi comentatori, sau prestigiul său naţional şi internaţional (elemente invocate aici de reclamant īn scopul impresionării instanţei de judecată), ci, punctual, lipsa de valabilitate istorico-ştiinţifico-morală a unor afirmaţii făcute de Paul Goma, precum şi efectele adīnc insultătoare ce decurg din faptul că acelaşi Paul Goma răstălmăceşte adevărul. Īn cauză se află interpretarea tendenţioasă, neadevărată, atribuită de reclamantul Paul Goma imaginii mareşalului Ion Antonescu şi deciziilor acestuia, ce au dus la planificarea şi desfăşurarea Holocaustului din Romānia, la exterminarea unui număr īnsemnat de evrei inocenţi. Īn centrul dezbaterii se găseşte īncercarea reclamantului Paul Goma de a rescrie īn cheie falsificatoare un aspect din istoria tragică a statului romān din timpul celui de-al doilea război mondial: prin diminuarea gravităţii faptelor, “explicitarea” motivaţiei criminalilor, culpabilizarea victimelor, tratarea nediferenţiată, globală, a tuturor componenţilor unei comunităţi etnice (conform tiparului mental fascist) etc.


            A. Fapte de natură istorică.

            1) Paul Goma consideră c㠓Motivaţiile [antisemite ale – n.n.] regimului Antonescu au fost diferite de cele ale regimului nazist, ele vizīnd răzbunarea pentru tratamentul criminal aplicat administraţiei şi armatei romāne īn Basarabia şi Bucovina īn timpul retragerii de după ultimatumurile sovietice din iunie 1940 şi jaful (spolierea comunităţii). / Faptul că motivaţiile regimului antonescian au fost diferite de cele naziste nu face criminalitatea antonesciană mai puţin reprobabilă faţă cu cea nazistă, ci doar explică [s. aut.] de ce prima nu a atins niciodată coerenţa şi proporţiile celei din urm㔠(vezi p. 21 a reclamaţiei).

            RĂSPUNSURI: a) Paul Goma īşi dovedeşte lipsa de profesionalism, deoarece acreditează argumentaţia demagogică a lui Ion Antonescu īnsuşi, care īncerca să ascundă propriile intenţii criminale īn spatele unei reacţii de răzbunare.

            b) Paul Goma īşi dovedeşte lipsa de profesionalism, deoarece oferă explicaţii eronate, cu nuanţe justificatoare, pentru măsurile criminale prin care autoritatea statului a trecut la alungarea şi exterminarea unei categorii etnice.

            c) Paul Goma īşi dovedeşte lipsa de profesionalism, deoarece trece peste realitatea istorică a colaborării dintre Hitler şi Antonescu, pe tema evreiască. După cum subliniază istoricul britanic Dennis Deletant, “Antonescu īnsuşi a arătat că soarta evreilor pe care Hitler īi numea «din est» a fost discutată la īntīlnirea dintre cei doi care a avut loc la München, la 12 iunie 1941” (vezi Anexa 1 – studiul Transnistria: cīteva consideraţii despre semnificaţia acesteia pentru Holocaustul din Romānia, în vol. România şi Transnistria: Problema Holocaustului. Perspective istorice şi comparative, Bucureşti, Ed. Curtea Veche, 2004, p. 169).

            d) Paul Goma īşi dovedeşte lipsa de profesionalism, deoarece ignoră afirmaţiile extrem de grave făcute de mareşalul Ion Antonescu şi redate īn Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri, īn care era promovată explicit ideea purificării etnice: “Tendinţa mea este să fac o politică de purificare a rasei romāneşti şi nu voi da īnapoi īn faţa nici unei piedici ca să realizez acest deziderat istoric al Neamului nostru. / Dacă nu profităm de situaţia care se prezintă azi pe plan internaţional şi european, pentru a purifica Neamul Romānesc, scăpăm ultima ocazie pe care istoria ne-o pune la dispoziţie. Şi eu nu vreau s-o scap, pentru că dacă aş scăpa-o, desigur că generaţiile viitoare mă vor blama. Pot aduce şi Basarabia īnapoi, şi Transilvania, dacă nu purific Neamul Romānesc n-am făcut nimic, căci nu frontierele fac tăria unui neam, ci omogenitatea şi puritatea rasei lui. Şi aceasta urmăresc īn primul rīnd.” Prin intenţiile astfel exprimate, mareşalul Ion Antonescu dovedea că e mīnat de aceleaşi scopuri rasiste şi totalitar-criminale ca şi Adolf Hitler. (Vezi citatul īn Anexa 1 – ibid., p. 175)


            2) P. Goma mă acuză de denigrare deoarece īi reproşez “elogierea mareşalului” Antonescu, precum şi “operaţiunea de spălare a banilor murdari purtīnd efigia lui Ion Antonescu” (vezi p. 12 şi 14 ale reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Avīnd īn vedere contextul istoric schiţat mai sus – potrivit căruia mareşalul Antonescu poartă răspunderea clară pentru moartea cītorva sute de mii de evrei – subsemnatul am considerat absolut inacceptabil conţinutul cap. 13, Ion Antonescu: înger sau demon?, din vol. lui Paul Goma, Săptămīna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (vezi Anexa 2 – ed. cit., p. 239-261). Sub pretextul unui excurs autobiografic, Paul Goma īncearcă aici recuperarea frauduloasă a imaginii lui Ion Antonescu, plasarea sa pozitivă sub aspectul unui om hotărīt, integru, căzut victimă destinului implacabil al istoriei: “Oamenii simpli, meseriaşi mai puţini, ţărani mai mulţi – păstraseră despre Mareşal bune impresii: ziceau că fusese un om sever, īnsă drept, nu făcuse vreun compromis īn politică, nici o afacere, nici o escrocherie, nici o trădare" (vezi Anexa 2 – p. 251). Trecīnd īn revistă şi alte opinii, provenind chipurile din diverse pături sociale, Paul Goma īşi exprimă apăsat punctul de vedere favorabil la adresa criminalului de război menţionat: “Ion Antonescu a fost, a rămas, pentru mine, ca pentru toţi romānii basarabeni, bucovineni, herţeni: «Mareşalul dezrobitor»” (vezi Anexa 2 – p. 244).

            Īn baza lecturii şi a evaluării paginilor de mai sus (depuse ca probă materială īn Anexa 2 a prezentei Īntīmpinări), subsemnatul am dedus īn mod legitim că din cartea reclamantului P. Goma rezultă o imagine edulcorată şi falsificatoare a adevărului istoric, īntrucīt sīnt diminuate īn ochii cititorului cruzimea mareşalului Antonescu, deliberarea sa īn exterminarea unei categorii etnice şi responsabilităţile strivitoare pe care le poartă.

            Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neīntemeiată.


            3) P. Goma mă acuză de denigrare deoarece īi reproşez c㠓a minţit atunci cīnd a prezentat situaţia politică a evreilor din Romānia” (vezi p. 13 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Numeroase tratate istorice se apleacă asupra condiţiilor discriminatorii pe care le-au suportat evreii din ţara noastră, īncă din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, arătīnd că autorităţile romāne, īn ciuda presiunilor externe, i-au refuzat acestei categorii etnice mult timp naturalizarea, i-au tratat pe membrii ei ca pe cetăţeni de rangul doi, le-au interzis diverse activităţi comerciale şi proprietăţi funciare etc. etc. Respectivele fapte au condus-o, de pildă, pe reputata cercetătoare Hannah Arendt la tranşanta concluzie: “nu este o exagerare să spunem că Romānia era cea mai antisemită ţară a Europei antebelice” (vezi Anexa 3 – vol. H. Arendt, Eichmann īn Ierusalim. Un raport asupra banalităţii răului, trad. Mariana Neţ, Buc., Ed. All, 1997, p. 208).

            Pe de altă parte, īn volumul Săptămīna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii, Paul Goma susţine, īn pofida dovezilor istorice evidente, c㠓īn «putregaiul» romānesc, īn «pseudo-democraţia» carpato-dunăreană (…) evreii au vieţuit binişor, chiar confortabil [subl. mea, L.A.], după 1867 – dar după 1878!; şi după 1938, cīnd a venit la putere guvernul Goga-Cuza, autodeclarat «antievreiesc»” (vezi Anexa 4 – p. 103-104).

            A interpreta adevărul istoric pe dos decīt īl indică dovezile istorice reprezintă o minciună. Faptul că eu numesc procedeul pe care P. Goma īl aplică efectiv, nu īnseamnă cītuşi de puţin că īl defăimez.

            Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neīntemeiată.


            4) P. Goma mă acuză de denigrare deoarece īi reproşez că neagă frontal existenţa Holocaustului romānesc (vezi p. 13 şi 14 ale reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Īn vol. Săptămīna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (ed. cit.), autorul scrie negru pe alb: “Doar ştim, avem şi hīrtii[,] şi ţinere-de-minte: «Holocaustul romānesc» este o minciună, un fals, o escrocherie, o ticăloasă ameninţare («Punga sau viaţa!»)” (vezi Anexa 5 – p. 273). Atrag atenţia că ne aflăm deja īn sfera unei culpe sancţionabile penal: Romānia s-a sincronizat cu legislaţia statelor europene şi, prin Ordonanţa de Guvern nr. 31/13 martie 2002, este interzisă negarea īn public a Holocaustului şi este pedepsită cu īnchisoare īntre 6 luni şi 5 ani. Iar publicarea unei cărţi negaţioniste ţine de domeniul public.

            Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neīntemeiată.


            5) P. Goma mă acuză de denigrare deoarece īi reproşez că minte, “īncercīnd să stabilească false raporturi cauză-efect, prin trecerea sub tăcere a realităţilor inconvenabile” (vezi p. 13 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Īn vol. Săptămīna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (ed. cit.), autorul īşi īncepe lungul şir de neadevăruri printr-un fals grosolan: el instituie īn mod abuziv şi aberant relaţia cauză-efect īntre un fapt istoric periferic (agresiunea suferită de armata romānă şi de funcţionarii īn retragere din Basarabia) şi o tragedie internaţională (Holocaustul). Scrie Paul Goma: “Care să fi fost motivul, pretextul, temeiul – sau/şi cauza – pentru care, din prima zi (22 iunie 1941) a Campaniei antisovietice a celui de-al doilea război mondial, «cu nebănuită cruzime, romānii i-au masacrat din senin pe evrei, atīt pe solul naţional: Abatorul de la Bucureşti, Pogromul de la Iaşi, Trenurile Morţii, Basarabia şi Bucovina – cīt mai ales īn Transnistria»? (teza evreilor) – crimă care ar fi «devansat īn timp, egalat īn cruzime Auschwitzul»?, cum scrie Matatias Carp. Care să fi fost resortul criminal care, dintr-o comunitate ca a noastră, dacă nu legendar de tolerantă, atunci sigur: īndelung răbdătoare, a făcut-o să devină īn interval de doar un an: 28 iunie 1940-22 iunie 1941 – şi dacă numai īn o săptămīnă: 28 iunie-3 iulie 1940? - «una majoritar, făţiş, feroce antisemită, īncuviinţīnd măsurile guvernamentale de persecutare, de lichidare a evreilor»? – din senin, cum susţin, de jumătate de veac, evreii” (vezi Anexa 6 – p. 5, deşi nenumerotată).

            Īn mod normal şi printr-o logică ţinīnd de domeniul bunului-simţ, un şir de acţiuni izolate şi accidentale (ce reflectau ostilitatea unor grupuri de cetăţeni la adresa reprezentanţilor statului romān) nu pot fi considerate cauza pentru care un stat, prin organismele sale abilitate, se străduieşte să extermine o categorie etnică de pe suprafaţa sa! Cu atīt mai mult, cu cīt evreii din Romānia au īnceput să fie discriminaţi brutal īncă din secolul al XIX-lea şi au īnceput să fie ucişi arbitrar īncă dinainte de 22 iunie 1941 – de pildă īn judeţul Dorohoi, la Galaţi şi Rădăuţi, īn judeţul Suceava etc. (iunie-iulie 1940).

            Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neīntemeiată.


            6) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cīnd īi reproşez “parţializarea geografică a genocidului” (vezi p. 13 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Pentru a omite dimensiunea continentală a fenomenului, scriitorul īnalţă bariere de imaginaţie la graniţele Romāniei. El refuză să privească faptul istoric īn conexiunea sa internaţională şi decretează că evreii sīnt răspunzători (īntrucīt i-au agresat pe romānii īn retragere paşnică din Basarabia şi Bucovina) şi prin urmare au fost măcelăriţi. Clasica situaţie romānească: mortul e de vină. Din nefericire Holocaustul a avut o īngrozitoare şi macabră extensie, aproape toate statele europene cunoscīndu-i flagelul. Īn sinteza sa, Hannah Arendt se opreşte pe scurt asupra evenimentelor din Germania, Austria, Protectoratul Cehiei şi Moraviei, Franţa, Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Iugoslavia, Bulgaria, Grecia, Romānia, Ungaria şi Slovacia. Nici vorba de un frivol scenariu western, aşa cum ni-l prezintă Paul Goma: pieile roşii atacă diligenţa – potera pleacă la asalt şi dă foc corturilor! N-a fost vorba de o răfuial㠓internă”, ci de o crimă la nivel continental, cu diverse aspecte specifice, de la stat la stat. Autorul volumului Săptămīna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii nu tratează corect tragedia Holocaustului la nivel continental, ci īi minimalizează īn permanenţă cauzele, desfăşurarea şi rezultatele.

            Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neīntemeiată.


            7) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cīnd īi reproşez "acreditarea şi justificarea implicită a Legii Talionului īn studiul istoric” (vezi p. 13 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Īn vol. Săptămīna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii, autorul se īntreabă retoric care a fost resortul ce a transformat poporul român “īndelung răbdător" (vorba vine…) īntr-o comunitate făţiş antisemită. Şi afirmă, sub formă de scuză indirectă: “Dacă nu este decent să ne īntrebăm: «Cine a īnceput primul?» – pentru că rana sīngerează īncă, vom formula astfel: «Cine s-a răzbunat – pe cine? Pentru ce? Cīnd?» – deci: «Care a fost cronologia faptelor?»" (vezi Anexa 7 – p. 189). Īn mod evident, după cum se desprinde din litera şi spiritul textului, “istoricul” improvizat tinde să ofere circumstanţe atenuante celor care i-au masacrat pe evrei (īntrucīt a fost vorba de o… răzbunare) şi īncearcă s㠓explice” crima printr-o arbitrară contextualizare cauză-efect.

            Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neīntemeiată.


            8) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cīnd īi reproşez “preluarea logicii globaliste şi a limbii de lemn din propaganda antonescian㔠(vezi p. 13 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: De-a lungul īntregului vol. Săptămīna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii, victimele Holocaustului sīnt considerate nu individual, cu nume şi prenume, eventual cu o vină precis stabilită, care să fi meritat pedeapsa supremă, ci sīnt īn permanenţă tratate global, indistinct, ca reprezentante ale unei categorii etnice īn curs de exterminare (vezi passim). Autorul P. Goma preia, īn centrul argumentaţiei sale, teza antonesciană conform căreia deportarea şi uciderea evreilor a fost nu o politică de stat, īnfăptuită īn scopul purificării etnice, ci un… răspuns de răzbunare la un şir de agresiuni izolate.

            Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neīntemeiată.


            B. Fapte ţinīnd de etica argumentaţiei.

            1) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cīnd īi reproşez c㠓atīt prin stilul, cīt şi prin ideile antisemite violente pe care le profesează īn ultimul timp, Paul Goma pare a fi clona lui Corneliu Vadim Tudor (cel dinainte de recenta «cizelare» oportunistă)” (vezi p. 14 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: La dispunerea alternativă a unor pasaje semnate de P. Goma şi de C.V. Tudor, constatăm că diferenţa e aproape inexistentă. Iată, spre edificare:

            1) "Holocaustul n-a fost decīt o stratagemă sionistă, pentru a stoarce din Germania cam 100 de miliarde de mărci, īn 40 de ani, şi pentru a ţine sub teroare pe oricine nu e de acord cu jugul evreiesc”.

            (2) “Obrăznicia, impostura (dictează, ameninţīnd, īn numele Statelor Unite ale Americii!), brutalitatea cu care execută ţări ruinate economic de comunismul instaurat pentru decenii şi de către ei, evreii…”.

            (3) “«Holocaustul romānesc» este o minciună, un fals, o escrocherie, o ticăloasă ameninţare («Punga sau viaţa!»)”.

            (4) “Aşteptăm vremea cīnd va fi recunoscut, oficial, şi holocaustul īmpotriva romānilor, cu nimic mai prejos decīt holocaustul īmpotriva evreilor”.

            (5) “Nu eu sīnt dator, primul, să răspund la acuzaţiile de «antisemitism», de masacrare a lor, ci ei să răspundă īntīi la acuzaţiile noastre, doar este limpede că Holocaustul Roşu pus la cale şi de ei [evreii] a īnceput pentru noi, romānii, cu un an mai devreme decīt al lor: la 28 iunie 1940 – şi nu s-a īncheiat nici azi”.


            Menţionez că citatele 2, 3 şi 5 sīnt extrase din volumul lui Paul Goma, Săptămīna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (ed. cit., p. 117, 273 şi 20). Citatele 1 şi 4 sīnt extrase din texte publicistice ale lui C.V. Tudor. Īn cazul persistenţei dubiilor, voi putea reveni cu o analiză comparativă de natură stilistică, ideatică etc.

            Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neīntemeiată.


            2) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cīnd īi reproşez că īnşiră "pe ton coleric" şi jignitor liste cu intelectuali şi politicieni care nu subscriu la opiniile sale (vezi p. 14 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Īn vol. Săptămīna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (ed. cit.), Paul Goma se dezlănţuie vehement īmpotriva celor ce nu-i īmpărtăşesc părerile, folosind următoarele cuvinte insultătoare: “Absenţa documentelor nu-i deranjează pe Dinu C. Giurescu, Răzvan Theodorescu, Andrei Pippidi, S. Tănase, D. Pavel, G. Andreescu, M.D. Gheorghiu, romāni imparţialişti, eterni linguşiţi emeriţi care din dezgustătoare slugărnicie legitimează orbeşte cele mai neruşinate neadevăruri” etc. (vezi Anexa 8 – p. 14). Consider prin aceasta că s-a făcut dovada "tonului coleric" al preopinentului. Īn caz de nevoie, voi putea reveni cu numeroase alte exemple, pe bază de citate şi fotocopii.

            Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neīntemeiată.


            3) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cīnd īi reproşez c㠓īl invectivează pe Corneliu Coposu” (vezi p. 14 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Īn vol. Săptămīna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (ed. cit.), Paul Goma scrie următoarele: "…Coposu cel care nu voia, în România lui, «īncă 4 milioane de minoritari», īn ochii săi minoritari fiind romānii basarabeni şi bucovineni, nu, doamne-fereşte[,] diviziile de turnători, de gurişti, de cobzari (adevărat, lipsea Păunescu, īnsă Ioan Alexandru, Nicolae Balotă şi alţi lingăi ceauşişti erau prezenţi la datorie), de miliţieni, de activişti, de securişti, īn frunte cu şogoru-său, Măgureanu – alcătuitori, sub stindardul său, a [sic! – L.A.] «opoziţiei democratice ţărăniste»” (vezi Anexa 2 – p. 243-244). Prin aceasta consider făcută dovada "invectivelor" adresate lui Corneliu Coposu.

            Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neīntemeiată.


            4) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cīnd īi reproşez c㠓īşi īnchipuie, probabil, că prin delegitimarea adversarilor de idei, va izbuti legitimarea propriilor minciuni” (vezi p. 14 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: La această obiecţie am răspuns deasupra, la punctul 2).

            Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neīntemeiată.


            5) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cīnd īi reproşez că este probabil “singurul scriitor romān de la ora actuală care solicită foarte senin să fie tipărit, cu aceleaşi aberaţii antisemite, īn mai multe publicaţii concurente, īn mod simultan” (vezi p. 15 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Acelaşi text semnat de Paul Goma, Basarabia şi “problema”, avīnd clare accente antisemite, a apărut de două ori la Bucureşti (īn Jurnalul literar, nr. 5-10/2002, precum şi īn Viaţa romānească, nr. 5-6/2002), dar şi la Tīrgu Mureş (Vatra, nr. 3-4/2002 şi nr. 5-6/2002), dar şi īn volumul de pe internet (expus īn nenumărate variante succesive), precum şi īn cartea tipărită la Editura Vremea XXI. Pasaje ample din romanul Basarabia au fost preluate în volumul Săptămīna Roşie…

            Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neīntemeiată.


            6) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cīnd afirm:“Din adīncul īntregii mele experienţe intelectuale de cititor, vreau să declar aici răspicat că n-am mai avut pīnă acum prilejul de a cunoaşte cărţi atīt de mizerabile precum Săptămīna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii" (vezi p. 15 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Constatarea incriminată reprezintă o afirmaţie de gust, a unui cititor şi critic literar, īntemeiată pe nenumărate argumente de natură etică şi estetică, susţinute cu numeroase citate. Nu există scriitor care să poată schimba – nici măcar sub presiunea tribunalului – aprecierile de valoare ale cititorilor la adresa cărţilor sale.

            Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neīntemeiată.


            7) P. Goma mă acuză de denigrare atunci cīnd īi reproşez c㠓s-a apucat la bătrīneţe să scrie texte antisemite” (vezi p. 15 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Avīnd īn vedere că intervenţia publicistică Basarabia şi “problema” a apărut īn anul 2002, iar volumul Săptămīna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (ed. cit.) a apărut īn 2004, cīnd Paul Goma avea deja 67, respectiv 69 de ani, se poate efectiv susţine că textele antisemite respective aparţin perioadei de “bătrīneţe” a autorului.

            Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neīntemeiată.


            8) P. Goma mă acuză de denigrare, pentru faptul că sīnt editorul textelor Sub flamuri vechi, nume noi (Paul Goma antisemit?), precum şi Basarabeni, români, pogrom, genocid, ambele publicate în revista E-Leonardo, nr. 2/2003 şi nr. 3/2004 (vezi p. 15 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Īntr-adevăr sīnt editorul revistei electronice E-Leonardo, unde au apărut articolele menţionate. Dar reclamantul nu menţionează concret pasajele care i-ar atinge onoarea, īncīt reproşul său rămīne nerelevant.

            Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neīntemeiată.


            9) P. Goma mă acuză de denigrare pentru faptul că, īn textul Ion Solacolu – Laszlo Alexandru: Polemici pe Internet: Goma şi Basarabia, apărut īn revista electronică Electra, pe care aş edita-o pe internet, de la Cluj-Napoca, i-am reproşat “pasa antisemită īn care a eşuat īn ultimele luni”, elogierea mareşalului Antonescu, precum şi asemănările de stil cu C.V. Tudor (vezi p. 12 a reclamaţiei).

            RĂSPUNSURI: a) Nu eu sînt editorul revistei electronice Electra.

            b) Problema "pasei antisemite" a lui Paul Goma am clarificat-o mai sus, la capitolul A, punctele de la 3) la 8) ale prezentei Īntīmpinări.

            c) Problema elogierii scandaloase a mareşalului Antonescu de către Paul Goma am clarificat-o mai sus, la capitolul A, punctele 1) şi 2) ale prezentei Īntīmpinări.

            d) Problema asemănărilor de stil dintre Paul Goma şi C.V. Tudor am clarificat-o mai sus, la capitolul B, punctul 1) al prezentei Īntīmpinări.

            Aşadar resping acuzaţia reclamantului Paul Goma ca neīntemeiată.


            C. Fapte ţinīnd de corectitudinea informaţiei.

            1) P. Goma susţine că scriitorul Mario Vargas Llosa, care l-a elogiat odinioară, ar fi “laureat al Premiului Nobel pentru literatur㔠(vezi p. 5 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Scriitorul Mario Vargas Llosa nu este laureat al Premiului Nobel pentru literatură.

            Consider această afirmaţie a reclamantului Paul Goma neadevărată.


            2) P. Goma susţine că "Astfel cum se poate observa inclusiv din Bio-bibliografia autorului, depusă la dosarul cauzei, Paul Goma este un scriitor cu o recunoaştere internaţională foarte largă, a cărui operă a fost şi este publicată mai ales la edituri din străinătate" (vezi p. 5 a reclamaţiei, subl. lui P.G.).

            RĂSPUNS: Īn urma consultării Bio-bibliografiei depuse de reclamant la dosarul cauzei, se observă că scriitorul Paul Goma a publicat volume după cum urmează:

            a) īn limba romānă, īn Romānia:

            - pīnă īn 1989: 1 titlu;

            - după 1989: circa 33 titluri (din care unele īn 2 sau 3 ediţii, la edituri diferite).

            b) īn diverse limbi străine, īn străinătate:

            - pīnă īn 1977 (anul exilării): 3 titluri;

            - pīnă īn 1989: alte 7 titluri;

            - după 1989: alte 2 titluri.

            Avīnd īn vedere că īn Romānia i-au apărut autorului, īn ultimii cincisprezece ani, circa 33 titluri diferite, pe cīnd īn străinătate doar un total de 12 titluri (īn diverse limbi), alegaţia prin care Paul Goma vrea azi să treacă drept persecutat īn propria ţară, susţinīnd că opera sa “a fost şi este publicată mai ales la edituri din străinătate" este lipsită de temei.

            Consider această afirmaţie a reclamantului Paul Goma neadevărată.


            3) P. Goma susţine c㠓Editurile din Romānia ezită să-l publice pe Paul Goma din cauza acuzaţiilor de antisemitism care i-au fost aduse pe nedrept" (vezi p. 5 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Īn urma consultării Bio-bibliografiei depuse de reclamant la dosarul cauzei, se observă că īntre 2002 şi 2005 – perioadă cīnd s-au tipărit īn presa din Romānia reacţiile justificate la antisemitismul lui Paul Goma – autorul a publicat totuşi nu mai puţin de 9 titluri (dintre care unele reeditări). Ipoteza prin care scriitorul se prezintă drept victimă a vreunei conjuraţii a editorilor e neīntemeiată.

            Consider această afirmaţie a reclamantului Paul Goma neadevărată.


            4) P. Goma susţine c㠓este uşor de presupus că editurile din ţară vor ezita să publice un autor purtīnd un asemenea stigmat” [al antisemitismului] (vezi p. 5 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Reclamantul expunea puţin mai sus dificultăţi reale de editare īn Romānia (vezi punctul 3 supra), pe cīnd aici dificultăţile de publicare īn Romānia devin… ipotetice (“este uşor de presupus”).

            Consider această afirmaţie a reclamantului Paul Goma contradictorie.


            5) P. Goma susţine c㠓ne apare ca destul de probabil că o parte a intelectualilor amintiţi folosesc «antisemitismul» lui Paul Goma tocmai ca un pretext pentru decredibilizarea şi marginalizarea sa, pentru minimalizarea scrierilor sale” (vezi p. 5 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Reclamantul se bazează pe propriile impresii, nu se revendică de la dovezi ferme ("ne apare ca destul de probabil…") şi le face procese de intenţie intelectualilor romāni care nu-i īmpărtăşesc opiniile.

            Consider această afirmaţie a reclamantului Paul Goma nerelevantă.


            6) P. Goma susţine că "în alte condiţii decīt cele evocate aici, un scriitor de valoarea lui Paul Goma (şi cu statutul moral al acestuia) ar fi publicat īn propria ţară nu din iniţiativa sa, ci a editurilor” (vezi p. 5 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Problema relaţiilor comerciale dintre scriitorul Paul Goma şi editurile din Romānia nu constituie obiectul prezentului proces.

            Consider această afirmaţie a reclamantului Paul Goma nerelevantă.


            7) P. Goma susţine c㠓aşa cum rezultă inclusiv din Bio-bibliografia autorului, editurile din ţară īl evită sistematic – iar, uneori, atunci cīnd se mai īntīmplă ca vreuna să-l «publice» īl cenzurează ori īi dau cărţile la topit” (vezi p. 5 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Din consultarea Bio-bibliografiei depuse la dosar se desprinde o concluzie exact opusă celei susţinute de reclamant: Paul Goma este, poate, cel mai prolific autor romān al ultimei perioade, publicīnd īn decurs de 15 ani circa 33 de titluri (unele īn 2 sau 3 ediţii), atīt la edituri romāneşti prestigioase (Polirom, Humanitas, Univers, Dacia, Nemira, Cartea Romānească etc.), cīt şi la altele mai puţin cunoscute (Loreley), dar continuīnd mereu să se lamenteze pentru faptul că este… īmpiedicat de la publicare.

            Consider această afirmaţie a reclamantului Paul Goma neadevărată.


            8) P. Goma invocă īn favoarea sa "Protestul din 11 septembrie 2005 al celor 200 de intelectuali români (depus la dosarul cauzei)", pentru a atenua reproşurile de antisemitism care i-au fost aduse (vezi p. 5 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Subsemnatul depun la dosarul cauzei, īn contraargumentaţie, articolul editorial Un protest avortat, publicat în revista E-Leonardo, nr. 8/2006, unde analizez pe larg, cu argumente şi explicaţii, tocmai erorile de informaţie şi dovezile de rea-credinţă incluse īn numitul “Protest al celor 200” (vezi Anexa 9).


            D. Fapte ţinīnd de argumentaţia emoţională.

            1) Reclamantul afirmă despre sine: "Scriitorul Paul Goma nu este antisemit (…) pentru că este soţ şi tată de evrei…” (vezi p. 23 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Situaţia familială a unui intelectual nu justifică opiniile sale părtinitoare, nedrepte şi insultătoare, exprimate īn scris, īmpotriva unei īntregi comunităţi etnice.

            Consider acest argument al reclamantului ca nerelevant.


            2) Reclamantul afirmă despre sine: “Sīnt cunoscut atīt īn ţară, cīt şi peste hotarele ei, ca disident faţă de regimul comunist totalitar, căruia m-am īmpotrivit prin atitudinea mea, prin opiniile mele exprimate chiar şi īn «epoca de aur», cīnd īncă mă aflam īn ţară, ca şi acum, cīnd trăiesc īn exil (…) şi prin scrierile mele, īn care am criticat dur regimul amintit, dezvoltīnd īn acelaşi timp o prezentare a evenimentelor acelei perioade, bazată pe surse de documentare obiective, istorice” (vezi p. 2 - 3 ale reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Prestigiul de luptător anticomunist nu-i permite reclamantului să se plaseze deasupra legilor ţării, nu-l autorizează să insulte o amplă categorie de victime care au plătit cu viaţa aberaţia fascistă. Anticomunismul nu presupune cu necesitate antisemitismul!

            Consider acest argument al reclamantului ca nerelevant.


            3) Reclamantul afirmă despre sine: “Īn legătură cu acuzaţia de antisemitism, dar şi cu altele care i se aduc azi lui Paul Goma, (…) este semnificativ faptul că practic toate aceste acuzaţii i-au fost aduse īn trecut şi de Securitate” (vezi p. 22 a reclamaţiei).

            RĂSPUNS: Faptul că īn trecut Paul Goma a fost atacat pe nedrept de Securitate nu īl absolvă de acuzaţia legitimă şi īntemeiată, dovedită printr-o avalanşă de citate, din prezent.

            Consider acest argument al reclamantului ca nerelevant.


            Am detaliat, pīnă īn acest punct al Īntīmpinării, aspecte ţinīnd de prezentarea distorsionată sau neadevărată a unor fapte de natură istorică, sau ţinīnd de etica argumentaţiei, sau ţinīnd de corectitudinea informaţiei, sau ţinīnd de argumentaţia emoţională, în cadrul reclamaţiei depuse de scriitorul Paul Goma. A fost vorba de un şir de filtre succesive, “plantate” de reclamant īn calea cititorilor săi, menite să răstălmăcească realitatea efectivă. P. Goma īncearcă să-şi fructifice talentele de prozator īn planul exigenţelor ferme ale unui proces īn tribunal, după ce a eşuat umplīnd de o insultătoare ficţiune antisemită, īn ultimele sale cărţi, trecutul minorităţii evreieşti din Romānia.


            II. Prezentarea lacunară a unor consecinţe.

            Reclamantul Paul Goma insistă exclusiv asupra consecinţelor suferite de el īnsuşi, īn urma reacţiilor la publicarea textelor sale antisemite (“un prejudiciu care-i lezează pīnă la ultimele resorturi nu numai reputaţia, imaginea publică, ci şi demnitatea de om”, vezi p. 24 a reclamaţiei). El nu e frămīntat absolut deloc de "demnitatea de om" a supravieţuitorilor Holocaustului, sau a urmaşilor victimelor Holocaustului, care află tocmai acum, la īnceputul secolului XXI, din partea scriitorului Paul Goma, că tragedia care unora le-a marcat pentru totdeauna viaţa, iar multora le-a provocat moartea, nici măcar n-a existat: “Doar ştim, avem şi hīrtii[,] şi ţinere-de-minte: «Holocaustul romānesc» este o minciună, un fals, o escrocherie, o ticăloasă ameninţare («Punga sau viaţa!»)” (vezi Anexa 5 – p. 273).

            Autorul parizian nu s-a mulţumit să insulte, īn textele sale, doar memoria celor care nu mai sīnt. Īntrucīt a considerat probabil rescrierea istoriei ca o sarcină prioritară, iar pe toţi cei cu altă părere decīt a sa, ca duşmani personali, Paul Goma s-a coborīt la repetate şi lamentabile atacuri defăimătoare, īmpotriva celor care nu i-au īmbrăţişat cu entuziasm ipotezele halucinante. Mă limitez, īn această Īntīmpinare, să indic doar cīteva din gravele afirmaţii calomnioase pe care reclamantul Paul Goma le-a exprimat la adresa subsemnatului, prin intermediul presei tipărite din Romānia. Sīnt convins că o la fel de amplă galerie de insulte din partea lui Paul Goma va putea fi contabilizată şi de ceilalţi pīrīţi īn cadrul procesului.


            1) P. Goma mă acuză de lipsă de onestitate, fiindcă aş fi īntreprins manevre de culise pentru a-i bloca sau cenzura cărţile: “…«intervenţia» concertată a holocaustologilor īn defavoarea mea ca autor, pe līngă direcţia Polirom – īi mai numesc o dată: cu excepţia lui Al. Florian, Laszlo şi a lui Pecican, sīnt autori Polirom…” etc. (vezi Anexa 10 – articolul lui Paul Goma, Dezminţire la o “dezminţire”, în Ziua, sīmbătă, 20 august 2005).

            RĂSPUNS: Subsemnatul n-am intervenit niciodată pentru nepublicarea vreunei cărţi a lui Paul Goma. Īn schimb am contribuit la publicarea cītorva dintre ele, i-am prefaţat Jurnal I-II-III la Ed. Nemira, Bucureşti, i-am īngrijit ediţia de Scrisori întredeschise de la Oradea. I-aş fi īngrijit inclusiv Jurnal IV-V-VI de la Ed. Dacia, Cluj, dacă nu găseam īn şpalturi, pe neaşteptate, note mincinoase chiar la adresa mea, colaboratorul său de cīţiva ani.


            2) P. Goma mă acuză de incompetenţă, fiindcă aş fi scris despre cărţile sale fără a le citi, fără a le cita: “…lălăiala calomnioasă semnată de R. Ioanid despre «antisemitul» de mine. Textul a devenit Evanghelia holocaustologilor carpatodanubieni, el i-a scutit pe M. Shafir, G. Andreescu, Oişteanu, A. Cornea, V. Ciobanu, V. Gārneţ, Pecican, M.D. Gheorghiu, Laszlo de a citi cărţile incriminate, de a da citate din ele…" (vezi Anexa 10).

            RĂSPUNS: Subsemnatul mi-am exprimat disocierea faţă de antisemitismele lui Paul Goma mai īntīi īn octombrie-noiembrie 2002. Radu Ioanid şi-a publicat pentru prima dată amplul studiu despre antisemitismul lui Paul Goma īn iulie 2003. Īl invit pe autorul bellevillian să-mi explice mai detaliat cum am făcut s㠓copiez” concluziile lui Radu Ioanid, cu o anticipaţie de peste jumătate de an, fără a recurge la spiritism sau telepatie. Aştept de asemeni să-mi explice cum am putut reda zeci de citate din cărţile sale, indicīnd cu precizie ediţia şi pagina de provenienţă, fără a le fi citit.


            3) P. Goma mă acuză de servilism, fiindcă aş fi criticat antisemitismul său din alte motive decīt cele strict ştiinţifice: "…Ce îi mînase [în luptă] pe G. Andreescu, Dan Pavel, V. Gārneţ, Laszlo, Pecican: nu o irepresibilă sete de adevăr (istoric), ci o represibilă apucătură a oamenilor fără coloană vertebrală: aceea de a se oferi să facă «un serviciu» necerut…” (vezi Anexa 10).

            RĂSPUNS: Subsemnatul declar că tocmai irepresibila sete de adevăr istoric m-a īmpins să contest īn public, sub semnătură, cu citate, analize, demonstraţii şi argumente, antisemitismele revoltătoare ale lui Paul Goma din ultima vreme.


            4) P. Goma mă acuză că urmăresc interese de natură mercantilă, fiindcă aş fi fost angajat cercetător la Institutul pentru Studierea Holocaustului din Romānia, unde mi s-ar fi pus la dispoziţie “fonduri, local, secretare, automobile (şi benzină!), şoferi” etc. (vezi Anexa 11 - articolul lui Paul Goma, Institutul pentru Studierea Terorii Bolşevice din Romānia, în Ziua, sīmbătă, 1 octombrie 2005).

            RĂSPUNS: Subsemnatul declar că, pentru a scrie despre Holocaustul din Romānia, nimeni nu m-a angajat şi nimeni nu mi-a dat nici fonduri, nici local, nici secretare, nici automobile, nici benzină, nici şoferi.



Onorată Instanţă,


            Avīnd īn vedere că:

            - persoana care insultă cu īncrīncenare destinul tragic al minorităţii evreieşti din Romānia mă acţionează acum īn instanţă pentru denigrare, deoarece i-am atras atenţia asupra derivelor sale antisemite;

            - persoana care, după decembrie 1989, a beneficiat amplu de libertatea cuvīntului şi a opiniei mă acţionează acum īn instanţă pentru denigrare, īncercīnd să-mi reteze tocmai libertatea cuvīntului şi a opiniei;

            - persoana care mă denigrează īn mod repetat şi scandalos mă acţionează acum īn instanţă tocmai pentru denigrare,

            Vă rog să respingeţi ca neīntemeiată acţiunea scriitorului Paul Goma.

            Īn conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, solicit judecarea īn lipsă.

Cluj-Napoca,

09.05.2006